SIDA la copii

SIDA este boala care apare la copii in urma contractarii HIV in principal prin transmiterea de la mama la fat. Modul de transmitere al virusului la copii difera de cel al adultilor. Este insa cert faptul ca sindromul de imunodeficienta dobandita nu este vindecabil si ca discutia cu copilul despre prevenirea acestei boli trebuie facuta inca de foarte mic.

SIDA este cauzat de infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV). Odata ajuns in sange, HIV poate afecta capacitatea de aparare a organismului contra altor infectii, de cele mai multe ori banale. Asa ca o persoana cu SIDA poate muri din cauza unei infectii banale, care in cazul unei persoane normale s-ar vindeca foarte repede datorita actiunii mecanismelor de protectie imunologica a organismului.

La copii, SIDA apare datorita transmiterii virusului de la mama la fat pe durata sarcinii sau in cursul nasterii. Nu toate mamele infectate transmit boala fatului. Unele medicamente administrate in timpul sarcinii pot reduce sansa contaminarii copilului.

SIDA NU SE TRANSMITE:

• prin atingerea mainilor sau a corpurilor;

• prin sarut,;

• prin locuirea in aceeasi casa;

• prin frecventarea aceleiasi clase de studiu;

• prin inot in acelasi bazin sau piscina;

• prin mancatul cu aceleasi tacamuri si farfurii;

• prin bautul din aceleasi pahare;

• prin folosirea aceluiasi WC.

Contagiozitatea nu este foarte ridicata, dar boala are letalitate foarte mare si se raspandeste foarte rapid in toata lumea la ora actuala.

Este posibil ca semnele HIV sa nu apara imediat dupa nastere in cazul unui copil care a afost infectat in viata intrauterina. Acestea pot aparea cam la 2-3 luni de la nastere si se manifesta prin dezvoltarea multiplelor infectii (din cauza slabirii sistemului imunitar).

Exista totusi si posibilitatea ca un bebelus cu SIDA sa para extrem de sanatos. Desi infectiile frecvente si uneori neobisnuite sunt un semn ca ar fi putut contracta virusul HIV, mai exista si alte semnalmente ale bolii la bebelusi:

• nu ia in greutate suficient;

• are un aspect de copil bolnav (palid, letargic etc.);

• infectii bucale fungice recurente;

• inflamarea nodulilor limfatici;

• ficat sau splina marita.

Copiii mai mari care contracteaza boala nu manifesta de obicei niciun simptom al bolii la momentul infestarii ei. Uneori, pot trece chiar si 10 ani pana sa apara simptomele care pot fi:

• scadere brusca in greutate;

• extenuare sau oboseala severa;

• umflarea nodulilor limfatici;

• diaree frecventa;

• transpiratii nocturne;

• infectii.

Fiecare gravida ar trebui sa fie testata pentru HIV pentru a avea sanse mai mari de a evita transmiterea bolii la fat. Totusi, cel mai precis diagnostic de HIV la copii se pune prin realizarea unor teste la copii pentru depistarea prezentei virusului in organism. Aceste investigatii includ o cultura virala HIV si PCR (reactie in lant a polimerazei), un test de sange care arata daca ADN-ul virusului se regaseste in corp.

Copiii mai mari si adolescentii sunt diagnosticati printr-un testat numit ELISA care detecteaza prezenta anticorpilor HIV in sange.

Tratamentul impotriva infectiei cu HIV nu reuseste sa vindece in totalitate boala, dar are capacitatea de a incetini evolutia bolii si de a prelungi viata persoanelor afectate. Copiii au nevoie de o monitorizare medicala constanta care sa surprinda orice modificare din organism. De asemenea, este posibil ca ei sa aiba nevoie de suportul unui psihoterapeut si in principal de cel familial.

Copiii care se infecteaza cu HIV la nastere, dezvolta SIDA mai repede si sunt pasibili de complicatii la varsta adulta. Desi pot trece si 10 ani pana la manifestarea bolii, toti copiii infectati manifesta boala la un moment dat. Medicii sustin insa ca exista sanse mari de imbunatatire a calitatii vietii lor.

Cu un tratament adecvat copiii infectati pot supravietui o perioada lunga de timp. Exista sperante tot mai mari ca, in curand, terapia va permite un control mai bun al bolii.

Mentionand uneori subiectul intr-o maniera fireasca, degajata, ii faci pe copii sa simta ca pot pune orice intrebari si obtine sprijinul dumneavoastra.

Cele mai importante aspecte ale prevenirii SIDA sunt educatia si credinta ca aspectele spirituale ale dragostei, inclusiv dorinta unor adolescenti educati cu idealuri inalte sa amane relatiile sexuale pana cand va exista si o implicare sufleteasca profunda, sunt la fel de esentiale si demne de respect ca si cele pur corporale.

Principalul motiv pentru care o astfel de educatie trebuie inceputa devreme este ca la varste mai mici, copiii sunt mai dispusi sa-si asculte parintii decat la adolescenta. Daca adolescentii devin speriati de posibilitatea contactarii SIDA, trebuie sa li se arate toate caile prin care se poate transmite SIDA, precum si cele prin care NU se poate transmite, si sa fie invatati cum sa aiba contacte sexuale nepericuloase.

In ce priveste modul de a evita contactarea SIDA, copiii trebuie sa stie ca cel mai mare risc il prezinta promiscuitatea sexuala, contactele sexuale cu o serie de parteneri care probabil au contacte sexuale si cu altii. Cu cat creste numarul partenerilor sexuali, cu atat creste riscul unuia sa aiba SIDA sau sa fie purtator de virus fara a avea inca simptome. Ideal ar fi sa se cunoasca starea de sanatate a partenerului inainte de a avea contact sexual.

Evident, cea mai sigura cale posibila de a evita contactarea SIDA este sa se amane contactul sexual pana dupa casatorie sau dupa ce ambii parteneri sunt siguri de atasamentul profund dintre ei.

Copiii trebuie, de asemenea, sa stie ca folosirea prezervativelor latex ofera protectie (chiar daca nu de 100%) contra contractarii SIDA sau a altor boli cu transmitere sexuala, in timpul contactului sexual, dar ca diafragmele si pilulele contraceptive nu ofera aceasta protectie. Trebuie sa li se arate si riscurile la care se expun cei ce se drogheaza si folosesc seringi nesterilizate in comun. Copiii aud despre aceste fenomene la televizor. Din acest motiv comunicarea cu parintii este foarte importanta.

Sursa foto: freepik