Sindromul de obstructie nazala la copii

Obstructia nazala la copii este o afectiune care ingreuneaza respiratia nazala a copilului favorizand-o pe cea bucala. Regularitatea respiratiei pe gura la copii, adica nedepistarea sindromului la timp, precum si lipsa tratamentului conduc la complicatii grave in dezvoltarea si cresterea copilului.

Obstructia nazala reprezinta blocarea cailor respiratorii la copii. Prin cavitatea nazala circula aerul pornind din nari si sfarsind in partea din spate a gatului. Obstructia reprezinta blocarea partiala sau totala a acestor.

Exista mai multe cauze ale acestei conditii medicale. Unele sunt prezente la nastere, altele sunt dezvoltate de-a lungul vietii.

Varsta de la care incep simptomele acestei afectiuni reprezinta un factor determinant al stabilirii unei cauze precise.

Cea mai frecventa cauza a acestei afectiuni la copii o reprezinta polipii (vegetatiile adenoide). Rinita alergica este o alta cauza frecventa a blocarii cailor respiratorii la copii. Alte cauze sunt:

• malformatii congenitale nazale;

• traumatisme nazale;

• corpi straini nazali;

• adenoiditele acute (infectia tesutului glandular din regiunea nezo-faringiana);

• alergia nazala;

• deviatia de sept nazal;

• tumorile nazale.

Sindromul de obstructie nazala poate fi observat la copii la putin timp dupa nastere. Calea respiratorie principala la copii o reprezinta nasul. Orice blocaj la acest nivel poate fi descoperit usor prin faptul ca micutul respira greoi sau zgomotos. Abia atunci cand incep sa planga respiratia se imbunatateste putin la acesti copii. Acest lucru se datoreaza faptului ca aerul nu este respirat pe nas in timpul plansului, ci pe gura. Problemele de respiratie la bebelusi si nou nascuti sunt observabile mai ales in timpul hranitului.

La copiii mai mari simptomele de obstructie nazala se caracterizeaza prin:

• respiratie bucala (daca obstructia este bilaterala);

• respiratie nazala greoaie (daca obstructia este unilaterala);

• nas infundat;

• sforait nocturn;

• rinolalie inchisa (voce nezonata);

• perceperea redusa a mirosurilor;

• respiratie zgomotoasa.

Medicul va face un examen fizic amanuntit. De asemenea, ORL-istul poate introduce un tub (care are in varf fixata o camera video) prin nasul copilului pentru a avea o imagine de ansamblu a cailor respiratorii.

Razele X sunt de asemenea o metoda de investigatie eficienta in depistarea anormalitatilor si infectiilor de la nivelul sinusurilor si altor tesuturi.

Daca nu este descoperit la timp si nu se intervine asupra tratarii lui, atunci exista consecinte pe termen lung si definitoriu asupra dezvoltarii faciale:

• probleme de respiratie;

• pozitie anormala a limbii;

• modificari ale boltei dentare;

• modificari cranio-faciale.

In primul rand, trebuie sa apelezi la un ORL-ist pentru a investiga amanuntit simptomele pe care le manifesta micutul. Chiar daca apelezi la pediatru, cel mai probabil acesta te va indruma spre un specialist in astfel de afectiuni.

De regula indepartarea cauzei reprezinta si solutia pentru tratarea afectiunii. Tratamentele difera de la o simpla medicatie de ameliorare a simptomelor si de restabilire a respiratiei nazale pana la interventia chirurgicala.

Sursa foto: freepik