Sindromul Stevens-Johnson la copii

Sindromul Stevens-Johnson este o afectiune rara care se manifesta printr-o reactie severa a pielii si a membrabelor mucoase la medicamente sau infectii. Boala poate sa fie fatala pentru copii, deoarece organismul celor mici rezista cu greu simptomelor. Afectiunea apare, de regula, si la adultii infectati cu virusul HIV.

In mod normal, sindromul Stevens-Johnson este considerat o forma severa a eritemului multiform, boala care apare pe fondul unei hipersensibilitati la substantele medicamentelor sau in urma unei infectii (herpes, pneumonie etc). Sindromul este deosebit de periculos la copii, cauzand simptome grave precum aparitia basicilor de dimensiuni mari sau descuamarea agresiva pielii.

Doi medici pediatri, pe nume Mason Stevens si Frank Chambliss Johnson, au descoperit sindromul Stevens-Johnson in anul 1922. Raspandirea bolii inregistreaza o incidenta de aproximativ 1,5 - 2 milioane de cazuri anual, iar 35% dintre pacienti cu simptome severe nu reusesc sa se recupereze.

Copiii de toate varstele sunt predispusi acestui sindrom agresiv si greu de tratat, in special pentru ca sistemul lor imunitar nu este suficient de puternic pentru a rezista imbolnavirii. In cazul adultilor, persoanele cu imunitate compromisa prezinta cel mai mare risc de a dezvolta afectiunea, in special bolnavii de HIV.

Cu toate ca peste 200 de tratamente medicamentoase pot provoca sau favoriza declansarea sindromului Stevens-Johnson, cele mai comune sunt:

• anticonvulsivele (administrate in tratarea epilepsiei, de pilda);

• antibioticele cu sulfonamida;

• antibioticele beta-lactam;

• antiinflamatoarele nonsteroidale (desi nu sunt administrare de regula copiilor);

• alopurinolul (tratamentul gutei).

Boala mai poate sa apara ca urmare a reactiei alergice la medicamente si pe fondul unor infectii diverse:

• virusul Herpes simplex;

• hepatita C;

• bacteria pneumoniei Mycoplasma;

• ciuperca Histoplasma capsulatum;

• virusul Epstein-Barr;

• adenovirusul.

In alte cazuri, sindromul Stevens–Johnson poate fi cauzat de stimuli fizici cum ar fi terapia cu radiatii sau ultravioletele.

Simptomele sindromului Stevens-Johnson seamana la inceput cu cele ale gripei (febra, dureri in gat, tuse). Apoi, in 1-3 zile, copilul cu aceasta afectiune va prezenta:

• senzatie de arsura pe buze, in interiorul obrajilor (mucoasa bucala) si la nivelul ochilor;

• o iritatie rosie intensa, cu basici;

• umflarea fetei, a pleoapelor si/sau a limbii;

• ochi injectati;

• sensibilitate la lumina;

• ulceratii sau eroziuni dureroase in gurita, nas, ochi, mucoasa genitala;

• descuamari ale pielii.

Complicatiile simptomelor pot include: ulceratie corneeana sau pierderea vederii, miocardita, pneumonie, hepatita, hematurie (urinare cu sange), insuficienta renala sau septicemie.

De cele mai multe ori, sindromul Stevens-Johnson necesita spitalizare obligatorie si monitorizare medicala de urgenta. In urma examenului fizic (biopsie), se intrerupe orice tratament medicamentos care ar fi putut sa declanseze boala.

Copiii cu simptome grave, care ajung chiar la terapie intensiva, mai primesc urmatoarele ingrijiri medicale:

• perfuzii;

• suplimente nutritionale;

• antibiotice pentru infectii;

• analgezice;

• tratarea ranilor;

• imunoglobulina intravenoasa si steorizi (desi utilizarea lor este controversata).

Tu ai auzit de copii cu sindromul Steven-Johnson? Poveste-ne experienta ta in sectiunea de comentarii!