Spasmofilia la copii

Spasmofilia nu poate fi caracterizata drept o boala, ci mai degraba o stare de hiperexcitabilitate neuromusculara. Desi crizele de spasmofilie sunt intalnite mai mult in randul adultilor, in special la femei si la adolescenti, exista posibilitatea ca ele sa apara si la copii, pe fondul stresului accentuat sau mai degraba a carentei de magneziu sau calciu ori vitamina D.

Unii specialisti considera ca exista o predispozitie ereditara pentru declansarea spasmofiliei. Totusi la baza ei, spun medicii, ar sta un dezechilibru particular al sistemului care controleaza metabolismul calciului si excitabilitatea neuromusculara.

Desi nu exista o cauza exacta si dovedita a spasmofiliei, factorii favorizanti la adulti sunt mai usor de identificat decat in cazul copiilor. Daca la adulti acestea pot fi declansate pe baza stresului zilnic, al problemelor si grijilor, la copiii mici ele apar pe fondul tulburarilor de calciu in metabolism. Iau nastere astfel starile de hiperexcitabilitate si tendinta spre convulsii.

Ea se dezvolta ca urmare a deficitului de vitamina D si a modificarilor glandelor paratiroide in special la copiii sub 2 ani.

Spasmofilia are mai multe etape sau forme:

• latenta – exista cateva simptome izolate, specifice;

• confirmata/evidenta – in care apar mai multe simptome, care au o durata crescuta si care devin recurente;

• paroxistica – asemanatoare cu cele ale crizei lipsei de calciu.

In spasmofilia confirmata, copiii pot dezvolta stenoza traheala laringospasm caracterizata prin emiterea unor sunete specifice atunci cand micutul respira, rade sau plange.

Mai pot aparea crize de tetanie sau altfel spus spasme (crampe) ale muschilor extremitatilor (in special la maini si picioare) sau la nivelul muschilor respiratori toracici sau ai celor bronsici (insotite de senzatia de asfixiere).

In cazuri severe de spasmofilie confirmata mai pot aparea si spasmele miocardului (care pot conduce la deces).

Alte simptome care mai pot aparea sunt:

• pierderea cunostintei;

• convulsii (insotite de retragerea capului);

• convulsii ale extremitatilor.

In acest tip de spasmofilie atacurile se produc constant si repetat. In cea latenta spasmele nu se dezvolta spontan.

Atat pe baza simptomelor prezentate de copil, dar si printr-un control medical amanuntit:

• examen clinic pentru identificarea simptomelor particulare si pentru testarea reflexelor;

• electromiograma (analiza activitatii muschilor);

• dozarea de calciu si magneziu poate fi o metoda de descoperire a carentelor.

In general, tratamentele se prescriu pe baza cauzelor care stau la baza aparitiei ei. Insa cum medicii nu pot identifica adesea o cauza exacta a declansarii crizelor, nu pot aplica o terapie specifica. Se recurge la mai multe metode:

• anticonvulsive (acolo unde este cazul);

• doze mari de calciu;

• metode folosite pentru tratarea rahitismului.

Sursa foto: freepik