Oreionul (parotidita epidemica sau infectia urliana) la copii

Oreionul este o boala contagioasa a copilariei, cauzata de un virus care poate afecta intregul organism al copilului, dar care se manifesta in special la glandele parotide.

Acestea reprezinta una din cele trei perechi de glande salivare si este situata in spatele sau in fata urechilor. Se manifesta prin inflamarea acestor glande, dureri destul de sacaitoare si o stare accentuata de indispozitie a celui mic. Iata cum ajuti copilul sa treaca mai usor peste aceasta infectie!

Oreionul este cauzat de virusul urlian, de unde mai poarta si numele de infectie urliana. Se manifesta prin inflamarea glandelor salivare parotide. Se transmite prin saliva infectata a unei persoane bolnave.

Impartirea la comun a ustensilor, tacamurilor si veselei pe care le foloseste o persoana bonava, dar si respiratia sau comunicarea de la o distanta mica reprezinta factori de risc pentru infectarea copilului. Atunci cand un bolnav de oreion vorbeste, picaturi de saliva se raspandesc in aer si pot ajunge sa imbolnaveasca copilul.

Boala este foarte rara la sugar si la copilul mic.

Peste varsta de 2 ani se intalneste mai des, avand maximum de frecventa la scolarii mari si la adultii tineri (12-25 de ani). Copiii care frecventeaza de timpuriu colectivitatile (gradinita) fac boala intre 3 si 7 ani. Oreionul lasa o imunitate solida si durabila, reimbolnavirile fiind exceptionale.

Simptomele oreionului sunt destul de incomode, atunci cand se manifesta. Exista cazuri fericite in care copiii nu manifesta activ boala sau daca simptomele apar, sunt foarte usoare. Insa exista si situatii cu simptomatologie severa.

Simptomele infectiei urliane apar dupa aproximativ 2-3 saptamani de la expunerea copilului la virus. Boala debuteaza adesea cu febra si se constata si o usoara umflare a obrajilor.

Alte simptome mai includ:

• glande salivare inflamate si dureroase, de-o parte sau de ambele parti ale fetei;

• dureri de cap;

• stare de slabiciune si oboseala (insotita de dureri musculare si articulare);

• durere si disconfort la mestecarea sau inghitirea alimentelor;

• scaderea apetitului alimentar.

Perioada de incubatie este de 14-21 zile, cu limite extreme de 9-25 de zile. Inceputul bolii este de obicei lent cu febra mica sau moderata (37,8-38,5°C), oboseala, dureri de cap si scaderea poftei de mancare; uneori dureri articulare sau musculare. In formele severe de boala, debutul este uneori brusc, cu febra 39-40°C, varsaturi, dureri de gat si in zona glandelor parotide.

Apare o tumefactie a fetei, situata inaintea si dedesubtul urechilor. Tumefactia (umflatura) este localizata la inceput la o singura parte, apoi apare, de obicei, si la partea opusa. Uneori este nedureroasa, alteori este foarte sensibila. In timpul masticatiei si inghititului, copilul simte o durere vie in gat cu iradiere spre urechi, ceea ce impune o alimentatie lichida sau semisolida. Boala poate cuprinde si celelalte glande salivare (glandele submaxilare si sublinguale).

Exista riscul ca in timpul evolutiei bolii si pe fondul unui sistem imunitar scazut sau al altor boli de care sufera copilul, sa apara o serie de complicatii. Acestea presupun inflamarea altor parti ale organismului:

• rigiditatea cefei;

• cefalee acuta;

• inflamatii ale ovarelor (ooforita) sau ale sanilor (mastita - in special la fetele ajunse la pubertate);

• pancreatita;

• orhita (testicule inflamate, dureroase si sensibile);

• encefalita (inflamarea creierului).

Rareori (circa 10% din cazuri) copilul se plange de dureri de cap si varsa, dovezi ale unei iritatii meningiene. Din fericire, meningita urliana, este, de obicei, fara gravitate si nu lasa urme.

La baietii la pubertate si la tineri (14-25 de ani) oreionul poate atinge testiculele (orhita) determinand umflarea, rosirea si o durere a acestora. Cand afecteaza ambele testicule, poate fi urmata de sterilitate.

Fiind o infectie cauzata de un virus, parotidita epidemica nu se poate trata cu antibiotice. La fel ca multe alte afectiuni virale si boli ale copilariei, infectia dispare de la sine. Majoritatea copiilor se recupereaza dupa oreion in aproximativ doua saptamani de la debut.

Masurile terapeutice includ izolarea copilului de alti copii si membri ai familiei si ingrijirea ambulatorie. Masurile luate in ingrijirea la domiciliu includ repaus la pat, aplicarea de comprese calde sau cu gheata (in functie de care dintre ele ofera un grad mai sporit de confort copilului) si un meniu format din alimente cat mai fluide, moi sau pastoase.

Medicul mai poate recomanda un tratament simptomatic. In cazul in care febra este foarte mare sau durerile sunt insuportabile, pediatrul i-ar putea prescrie o reteta cu antiinflamatoare sau antipiretice, care sa le faca mai suportabile.  

Se fixeaza in functie de febra, de durerile la inghitit si de toleranta digestiva. In forme ce incep cu febra mare si dureri de gat se recomanda lichide in cantitati mici si repetate, la temperatura camerei (ceaiuri moderat indulcite, supe strecurate, sucuri de fructe, zeama de compot, lapte).

Pe langa acestea in primele 7-10 zile se va mentine un regim cu lapte si derivate, vegetale, carne rasol. Se vor evita mesele prea copioase, excesul de grasimi si de dulciuri. Din cauza reducerii miscarilor de masticatie si a febrei, in gura se poate dezvolta o candidiaza, asa ca este bine ca bolnavul sa bea cat mai multe lichide si sa-si clateasca gura de mai multe ori cu ceai de musetel, cu bicarbonat de sodiu si/sau sa se puna in gura picaturi de glicerina cu stamicina.

Oreionul dureaza 5-12 zile. Copilul poate fi adus in colectivitate dupa 14-21 zile, cand a disparut tumefactia. In marea majoritate a cazurilor, boala se vindeca fara urmari. Copiii mici fac forme usoare.

Copilul tau a facut oreion pana acum? Ce trucuri pentru ameliorarea simptomelor neplacute cunosti? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!