Poliomielita, de la infectie subclinica pana la paralizie

Poliomielita este infectia cauzata de virusul poliomielitic ce poate afecta sistemul nervos central, cauzand paralizii sau chiar moarte. Organizatia Mondiala a Sanatatii si-a propus in 1998 eliminarea completa a poliomielitei, lucru ce a ramas in continuare pe lista de prioritati. Boala afecteaza mai ales copiii sub varsta de 5 ani, motiv pentru care OMS sustine la nivel mondial vaccinarea antipolio.Poliomielita se manifesta sub trei forme si se transmite pe cale fecal-orala sau respiratorie. Cel mai des, poliomielita se transmite prin ingerarea de alimente sau apa infestate cu materii fecale. Transmiterea pe cale orala se poate face cu 7-10 zile inainte si dupa primele simptome.

    poliomielita cu infectie subclinica, asimptomatica, sau cu simptome care dispar in 72 de ore;

    poliomielita neparalitica;

    poliomielita paralitica.

Frecventa cu care poliomielita devine o afectiune care poate lasa sechele grave, sub forma paraliziei sau a problemelor de dezvoltare, este de 1 caz de paralizie la aproximativ 200 de infectii subclinice.

In cazul poliomielitei latente, care se manifesta doar ca o infectie sublinica, simptomele sunt:

• stare de slabiciune;
• migrene;
• gat inflamat (roseata, durere);
• voma.

Poliomielita clinica, in forma paralitica si neparalitica, poate aparea si dupa o infectie sublinica, afectand sistemul nervos central.

• diaree;
• senzatie de epuizare;
• migrene;
• dureri de spate;
• iritabilitate;
• dureri musculare in zona gambelor;
• febra moderata;
• disconfort muscular la nivelul intregului corp;
• spasme musculare;
• dureri de gat;
• iritatii sau leziuni dureroase ale pielii;
• voma.

• febra, aparuta cu 5-7 zile inainte de alte simptome;
• senzatii anormale, mai ales in zona abdomenului;
• dificultati la respiratie;
• constipatie;
• dificultati la urinare;
• migrene;
• iritabilitate;
• contractii sau spasme musculare in zone gambelor, a spatelui sau a gatului;
• dureri musculare;
• slabirea asimetrica a muschilor;
• sensibilitate la atingere;
• dificultati la inghitire.

Moartea intervine cel mai des in cazurile in care copiii cu dificultati respiratorii nu primesc tratamentul necesar. Sechelele musculare si nervoase sunt insa mai frecvente decat decesul.

Poliomielita este o boala transmisibila cu declararea nominala obligatorie. Legislatia impune izolarea la spital timp de 6 saptamani pentru prevenirea raspandirii virusului.

Nu exista tratament antiviral, insa medicii pot prescrie diferite tratamente pentru ameliorarea simptomelor:

• antibiotice, in cazul infectiilor urinare;
• analgezice usoare, pentru reducerea migrenelor, a durerilor musculare si a spasmelor;
• fizioterapie sau chirurgie ortopedica pentru recuperarea functiilor musculare.

• pneumonie;
• tensiune ridicata;
• pietre la rinichi;
• miocardie;
• pierderea capacitatii de functionare a intestinului;
• paralizie permanenta;
• deformare musculara;
• edem pulmonar;
• infectii urinare.

Unii pacienti pot dezvolta si o complicatie numita sindrom post-polio, care se manifesta de obicei dupa mai mult de 30 de ani de la infectie. Muschii slabiti initial de poliomielita se deterioreaza si mai mult, iar cei neafectati pot da semne de slabiciune.

Vaccinul antipoliomielitic se afla pe lista vaccinurilor obligatorii in Romania. Primovaccinarea are loc la varsta de 2, 4, 6 luni. Primul rapel este programat pentru varsta de 1 an, iar al doilea pentru cea de 9 ani.

In programul national de imunizare, vaccinul folosit este VPO, vaccin polio oral, ce contine germeni viu-atenuati. Acesta ofera protectie de peste 95% impotriva virusului, iar riscul de paralizie in urma vaccinului este de 1 la 2,5 milioane de vaccinari.

Vaccinul VPO este pe cale de a fi inlocuit la nivel mondial cu cel injectabil, cu germeni omorati, VPI. Acesta poate fi procurat, contra cost din farmacii, de parintii care nu vor ca micutul lor sa fie vaccinat prin metoda orala, in cadrul programului national de vaccinare.