Limbricii la copii

Limbricii sunt viermi sau paraziti intestinali care afecteaza mai mult copiii, in special la varste mici. Reprezinta cea mai frecventa infectie cu paraziti, estimandu-se ca aproape 80% dintre copiii cu varste intre 1.5 si 3 ani sufera, la un moment dat, de pe urma acestei afectiuni.

Infectiile apar in special pe fondul unei igiene personale defectuoase, sunt tratabile, dar pot fi recurente, de aceea, medicii atentioneaza asupra acuratetii cu care trebuie respectate toate masurile terapeutice.

La fel ca si oxiurile sau teniile, limbricii sunt viermi sau paraziti intestinali (Ascaris Lumbricoides), de culoare alb-galbuie, cu o lungime care poate ajunge de la 15 pana la 35 cm. Viermii femele depun oua si se inmultesc in intestine provocand infectia, insa exista situatii in care se pot raspandi si in alte zone ale corpului.  

Copilul poate intra foarte usor in contact cu ouale de limbrici, atunci cand ating solul sau diverse obiecte contaminate, apoi duc mainile la gurita. Contaminarea poate avea loc si dupa ce copilul mananca alimente contaminate (fructe si legume spalate insuficient, pentru cresterea carora s-au folosit fertilizatori cu fecale).

Copilul se poate infesta cu viermi intestinali de peste tot: din nisipul de la locul de joaca, de pe echipamentele de joaca din parcuri, de pe haine contaminate, din praful din casa etc. Odata ce sunt ingerate, ouale eclozeaza si elibereaza larve in intestine, care patrund apoi prin vasele de sange pana in caile respiratorii (plamani, trahee), de unde sunt introduse din nou in organism, iar procesul de eclozare se reia.

Este un fenomen ciclic, care, in lipsa unor masuri terapeutice adecvate, continua pe termen lung, afectand sanatatea copilului. Larvele se dezvolta cu repeziciune in mediu umed si se inmultesc, o femela fiind capabila sa depuna pana la 1000 de oua pe zi, care sunt eliminate odata cu scaunul copilului, insa ciclul se reia ulterior. Toxicariasis este un tip aparte si foarte rar de limbric, considerat foarte periculos de medici. Se transmite de la caine la copil, iar larvele si viermii in care se transforma dupa eclozare pot migra pana la ochi, predispunandu-l la orbire.

In prima faza, infestarea cu viermi intestinali este asimptomatica. Insa pe masura ce femelele depun mai multe oua, iar acestea se transforma in limbrici, incep sa apara simptomele, primele si cele mai usor sesizabile fiind:

• lipsa poftei de mancare;
• stagnarea sau scaderea in greutatea;
• starea generala alterata;
• prezenta viermilor in scaune sau in expectoratie (atunci cand tuseste);
• febra.

Simptomatologia infectiei cu viermi intestinali poate cuprinde si alte tipuri de manifestari, insa doar in cazurile in care infectia se inrautateste:

• varsaturi;
• distensie abdominala;
• dureri sau crampe abdominale severe;
• blocaj intestinal.

Cel mai simplu mod de diagnosticare a infectiei cu limbrici este cercetarea fecalelor copilului si depistarea prezentei viermilor. Cu toate acestea, este recomandat ca micutul sa fie dus la un control unde, in urma unui examen coproparazitologic si a unor analize de sange, se poate stabili cu certitudine prezenta parazitilor in organism.

  Exista mai multe tipuri de masuri terapuetice pentru tratarea infectiei cu viermi intestinali, toate avand acelasi scop: exterminarea viermilor. Primele masuri recomandate sunt medicamentele. Acestea sunt calea cea mai sigura catre eradicarea viermilor si evitarea riscului ca afectiunea sa devina recurenta. Medicamentele distrug toti viermii care se gasesc in organism, ce sunt eliminati apoi prin fecale.

Printre cele mai recomandate medicamente la copii se numara mebendazolul (prescris dupa varsta de 1 an) sau piperazina (tolerat chiar si de bebelusi, cu conditia sa fie mai mari de 3 luni). Cazurile foarte severe necesita medicatie ceva mai puternica. Albendazolul, levamisolul sau ivermectina mai pot fi recomandate pentru vindecarea infectiei cu viermi intestinali, insa doar in masura in care pediatrul considera ca este cazul sa se apeleze la un tratament mai puternic. Pe langa tratamentul medicamentos, exista si o serie de masuri alimentare de care parintii trebuie sa tina cont in perioada convalescentei copilului.

Recuperarea impune un regim alimentar special, care sa impiedice dezvoltarea sau inmultirea viermilor. Se recomanda o dieta bazata in special pe fructe si legume proaspete, foarte bine spalate, dar si pe lactate. Este indicata evitarea mancarurilor bogate in grasimi, care creeaza un mediu intestinal favorabil dezvoltarii limbricilor.

Exista si o serie de remedii naturiste care pot ajuta la combaterea parazitozei intestinale. Usturoiul, nuca de cocos, cimbrul si semintele de dovleac sunt doar cateva dintre alimentele care pot fi strecurate in meniul copilului, pentru a-l ajuta sa se recupereze mai repede.

Pentru prevenirea recurentei infectiei, este important ca dupa terminarea tratamentului, copilul sa fie invatat o serie de masuri de igiena esentiale. Cele mai importante raman spalatul pe maini si dezobisnuirea de a duce mana la gura sau de a-si roade unghiile. Sterilizarea atenta a hainelor, jucariilor si a obiectelor pe care copilul le foloseste constant este esentiala pentru evitarea recurentei bolii.

Invata-ti copilul de mic cand si cum trebuie sa se spele pe maini, dar si de ce nu este indicat sa nu isi duca mainile la gura, ochi sau nas. Scurtarea constanta a unghiilor copilului este o alta masura care il poate "convinge" sa nu si le mai roada sau sa nu mai duca mana la gura frecvent. Daca aveti animale de companie in casa, duceti-le frecvent la control pentru a verifica daca sufera sau nu de parazitoze intestinale.

Catelul sau pisica sunt un factor de risc crescut pentru infestarea copoilului, intrucat sunt mai predispuse la astfel de infectii.  

Copilul tau a avut vreodata limbrici? Cum ai reusit sa il scapi de ei si sa previi recurenta infectiei? Spune-ne sugestiile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!