Weekend-ul trecut am plecat cu mic cu mare catre Bran in cautarea aerului curat si a relaxarii. Dupa cateva saptamani crunte la birou, am simtit ca este momentul sa ne rupem un pic de ritmul cotidian si nu puteam face acest lucru decat fugind de agitatia orasului. Copiii erau atat de incantati ca nu ne vor mai auzi in timp ce facem puzzle-uri despre comenzi de la clienti sau alte discutii telefonice care nu numai ca nu ii priveau, dar nici nu ii interesau.
Am plecat cu niste prieteni care au si ei un copil de vreo 4 ani si ne vedeam inca de pe drum facand drumetii, iar seara, dupa ce copiii adormeau, band un vin fiert si povestind cate-n luna si-n stele. Am plecat de dimineata si, ca de obicei, copiii si-au continuat somnul in masina. Nici nu ajunsesem la Comarnic si ei dormeau. Viziunea mea idilica despre vacanta s-a cam spulberat cand am auzit cum piticii respira mai greu si nasul lor parea infundat. In prima faza am zis sa nu ma alarmez ca sa nu atrag energiile negative.
Am ajuns la pensiune, ne-am cazat si am luat statiunea la picior. Copiii zburdau, erau fericiti, mai ales ca eram ochi si urechi la toate cate ne spuneau, ba chiar intram si-n jocul lor. Au mancat copios la pranz si cu mic cu mare am tras un pui de somn dupa-amiaza de parca voiam sa alungam toata oboseala in doua ore. Parca si reusisem, ca am ajuns chiar si la o stana unde ne-am relaxat pret de cateva ore.
Nas infundat, parinti panicati
Seara ne-am intors la pensiune si dupa o ora de smotoceala zdravana cu piticii, i-am pus pe toti trei la culcare. Vinul fiert ne astepta pe terasa. Pluteau in fiecare ceasca felii generoase de mar si coji de portocala, iar un baton de scortisoara promitea o aroma mult visata. Dupa vreo jumatate de ora, numai ce aud: "Mami, nu pot sa dorm! Nu pot sa respir!"
M-am dus sa verific si, intr-adevar, nu era alintatura, ci un inceput de raceala. Fug la masina sa caut trusa de medicamente pentru calatorii. N-aveam ce sa gasesc pentru ca trusa respectiva era fix pe pantofarul de pe hol... de acasa. Prietena mea a zis ca ea nu a luat nimic pentru o noapte, asa ca nu prea aveam solutii.
O doamna care statea cu sotul ei de vorba pe terasa pensiunii m-a auzit cum ma dau de ceasul mortii si s-a apropiat de noi. Mi-a explicat ca este medic pediatru si ca, daca vreau, se poate uita putin la copii; am lasat-o, ce puteam sa fac. Sigur stia mai bine decat mine ce era de facut!
S-a uitat in gat, i-a palpat si m-a linistit. Nu era nimic grav. Si totusi, cum fac sa respire? Vecina-doctorita a parut ceva mai organizata decat noi. Avea si ea un bebelus de 4 luni si jumatate si in trusa ei de plimbari tinea un borcanas cu o crema cu eucalipt, mentol si cimbru, Vapour Rub. Nu trebuia decat sa le dau copiilor pe piept si ii va ajuta sa doarma mai bine. Chiar si ea o folosea pentru bebelus cu rezultate foarte bune. Ne-a lasat noua borcanelul pana dimineata ca sa mai aplicam la nevoie. Copiii s-au distrat grozav cand i-am masat pe piept cu crema si s-au aratat multumiti ca in camera mirosea mai frumos.
Noi ne-am continuat sueta pana cand frigul muntelui ne-a izgonit in cabanuta. Copiii dormeau linistiti. Caldura sobei ne-a trimis si pe noi in lumea viselor, iar dimineata ne-am trezit atat de odihniti ca am hotarat sa ne indreptam spre Sinaia pentru a urca la Cota 1400 pe jos. Am plecat, dar nu inainte de-ai multi doamnei cu suflet mare care ne-a salvat vacanta cu doar un borcanas de crema.
Am aflat apoi ca produsul Vapour Rub exista si in varianta pentru adulti si l-am cumparat deja si adaugat la sertarul cu medicamente, sa fie acolo, ca sezonul rece abia a inceput.