Dragul meu,
Uneori simt ca vei intra pe usa si nu ma vei mai recunoaste. Uneori, pana cand ajungi tu acasa dupa o zi lunga, se aduna atat de multe frustrari in mine... Uneori, fiica noastra nu m-a ascultat, m-a lovit, a tipat minute intregi, care mie mi s-au parut ani.
Uneori nu reusesc sa duc la bun sfarsit nici macar singurul lucru pe care il aveam de facut in acea zi. Uneori am termene limita pentru serviciu, dar fetita noastra a sarit peste somnul de pranz, ceea ce inseamna ca trebuie sa lucrez seara in loc sa ma odihnesc, desi am nevoie. Uneori sunt atat de plina de frustrari incat simt ca as putea sa explodez daca nu voi permite frustrarilor sa iasa afara, si tu vei deveni tinta mea involuntara.
Iti suna familiar?
Tu vii acasa, dupa o zi lunga in care ai muncit pentru familia ta, ca sa ma gasesti epuizata si furioasa, punandu-ti in brate un copil care scanceste. Inainte chiar sa apuci sa ma intrebi cum a fost ziua mea, eu incep sa ma tangui cum fiica ta (pentru ca ea este intotdeauna a ta in astfel de momente) m-a torturat sau mizeria pe care a trebuit sa o curat (si re-curat) sau ca sunt in urma cu munca si cum trebuie sa ma apuc sa lucrez de indata ce ea se duce la culcare.
Odata ce in sfarsit a adormit, ma gasesti cuibarita pe canapea, uitandu-ma in gol la televizor sau odihnindu-mi ochii pentru un minut. Tu incerci sa te ghemuiesti langa mine, dar eu ma smucesc imediat. „Imi pare rau, am nevoie doar de un minut in care nimeni sa nu ma atinga”, vine explicatia mea printr-o respiratie exasperata.
Sau asta iti suna familiar?
Inainte sa vii acasa, esti atat de dragut incat ne suni sa vezi cum ne petrecem dupa-amiaza. Dar ceea ce tu nu stii este ca de 20 de minute tot strang la jucarii si ca rabdarea mea a disparut. „Ce este?” ma rastesc la telefon. „Sunt putin ocupata chiar acum, putem vorbi mai tarziu despre asta?”
Incerci sa vezi care sunt planurile noastre de weekend sau ce avem pentru cina, iar eu ti-o trantesc: „Nici macar nu ma pot gandi la cina. O sa vad eu”. Apoi trebuie sa plec pentru ca fiica noastra plange pentru ca vrea sa-si puna a patra rochie de printesa diferita pe ziua de azi sau pentru ca nu o las sa se joace cu cutitul de deschis scrisori gasit in birou.
Oricat de mult imi displace, adesea ai parte de ce este mai rau in mine. Ultimele ramasite de bucurie si caldura dispar pur si simplu, pentru ca toata rabdarea si vointa mea sunt epuizate pana cand ajungi tu acasa. Sau pentru ca maternitatea poate fi uneori acest lucru care imi consuma toata energia si nu-mi mai lasa nimic de oferit oricui altcuiva.
Aceasta etapa de viata, in timp ce este atat de bogata si infloritoare in anumite privinte, pare a fi o iarna rece pentru noi si pentru mine. Dar vei ramane intotdeauna cel pe care l-am iubit dintai.
Asadar vreau sa stii ca:
Te iubesc. Cred cu tarie ca cel mai bun lucru pe care il putem face pentru fiica noastra este sa ne iubim unul pe altul si sa-l punem pe celalalt pe primul plan. Nu numai ca ii va da un sentiment de securitate, care va forma persoana care va deveni, dar acest lucru o va invata, de asemenea, standardul pe care ar trebui sa-l aiba pentru propriile relatii - unul al iubirii reciproce si al respectului, care ii va aduce bucuria de durata.
Asadar, voi lucra din greu sa las pentru tine acea rezerva de dragoste si rabdare, indiferent cat de dificila a fost ziua mea.
Te iubesc. Pana cand ajungi acasa, uneori, afectiunea mea este deja consumata. Am sarutat, am mangait, am strans in brate si am giugiulit ore intregi. Asa ca uneori simt ca acest contact este excesiv si am o nevoie disperata de cateva momente fara contact uman. Dar te rog: Nu renunta la mine. Pentru ca am nevoie de tine in multe feluri, inclusiv de afectiunea, atingerea si sarutarile tale.
Da-mi cateva minute sa ma linistesc si iti promit ca ma voi deschide din nou spre tine.
Te iubesc. Am citit o data ca vointa este o resursa finita la oameni. Cand ajungi acasa, rabdarea mea a fost adesea depasita. Am trecut prin atatea tantrumuri si o multime de situatii in care copilul a fost neascultator sau obraznic, de atat de multe ori fara sa clachez sau sa-mi pierd cumpatul, incat, atunci cand tu ajungi acasa, simt nevoia sa ma descarc pe tine – chiar daca doar un pic.
Drept rezultat, tu primesti doar observatii sarcastice si izbucniri nervoase. Nu am nici o scuza (si nu sunt deloc mandra de reactiile mele). Asa ca iti cer sa ai rabdare cu mine - sa ma iubesti in acelasi fel si sa-mi acorzi bunavointa, pe care eu uit uneori sa mi-o acord.
Te iubesc. Stiu ca uneori iau lumea pe umerii mei, dar te rog sa stii ca nu voiam niciodata sa fac asta fara tine. Tu reprezinti pentru noi luna si stelele, iar aceasta familie nu ar fi completa fara tine.
Uitandu-ma la tine cum ai devenit barbatul si tatal care esti astazi - uitandu-ma la familia noastra - a fost incredibil ca am fost martora la toate acestea si sunt atat de fericita ca imi voi petrece viata alaturi de tine.
Asadar, desi nu obtii intotdeauna ce-i mai bun din mine, sper sa iti amintesti mereu ca: M-ai iubit pe mine dintai.