Cancerul de san in sistemul medical autohton
In marea majoritate a tarilor europene exista programe nationale de screening pentru cancerul de san, in care mamografia efectuata la interval de maxim 2 ani joaca un rol foarte important.
In Romania, la nivel national, nu exista metode de screening activ promovate, iar cazurile de cancer de san sunt descoperite de cele mai multe ori oportunistic. In nomenclatorul examinarilor medicale nu exista termenul de "examen de depistare precoce a cancerului la femeie", care teoretic ar presupune: un examen clinic amanuntit, examinarea pielii, examen ginecologic, recoltare Papanicolau, tuseu rectal dupa 50 de ani, examinarea clinica a sanilor dupa 30 de ani si mamografie, eventual ultrasonografie de san dupa 45 - 50 de ani.
In marea majoritate a tarilor europene, investigarea sanilor este parte componenta a examenului ginecologic, insa din pacate in practica romaneasca exista prea putini ginecologi care examineaza sanii.
As dori sa mentionez ca introducerea screeningului mamografic pentru depistarea precoce a cancerului de san, desi a generat si genereaza controverse, a imbunatatit dramatic mortaliatea specifica in cancerul de san, stiut fiind faptul ca depistarea tumorilor maligne in stadii incipiente are un impact major in prognostic.
Lipsa unui program de screening reprezinta principala cauza a mortalitatii crescute in randul pacientelor de cancer de san. Pentru a remedia aceasta situatie trista, ar trebui ca autoritatile sa dezvolte si sa implementeze programe ample, precum cel existent de multi ani in Romania de depistare precoce a cancerului de col uterin care, desi exista, nu se aplica eficient.
In Romania exista o experienta buna in depistarea precoce a cancerului de col uterin desi programul nu a excelat prin consecventa. Se remarca de asemenea lipsa de factori a unui registru national oncologic dar si faptul ca, desi este una dintre putinele tari cu institute oncologice, acestea nu sunt obligatoriu implicate in programe de profilaxie, depistare precoce si nici nu stabilesc standarde clinice.
Cand, sporadic, pentru una sau alta din formele de cancer exista aceste standarde, nu sunt difuzate si implementate.
La nivelul acestor institutii lipseste comunicarea eficienta intre diversii specialisti (chirurgi, oncologi, radiologi, radio-terapeuti, anatomopatologi, psiho-oncolog etc.) ceea ce prezinta o lipsa majora in abordarea coerenta a acestor cazuri. Lipsa unei coordonari si a unor standarde de terapie reprezinta o cauza majora pentru rezultate cel mult mediocre.
In restul Europei, la nivelul fiecarei institutii medicale care se ocupa de cancerul de san, exista asa numitele comisii oncologice (tumor board) in care diferiti specialisti stabilesc cea mai buna abordare, tinand cont de aspectele particulare ale fiecarui caz, pentru o actiune terapeutica eficienta, concertata si standardizata, bazata pe evidente medicale. In Germania, de exemplu, fiecare caz nou se discuta saptamanal in acest “tumor board” in care sunt prezentate toate cazurile noi ale saptamanii in curs.
Una dintre procedurile esentiale dupa depistarea nodulilor la san este punctia pre-operatorie, care este putin practicata in Romania, unii medici diseminand in mod fals mitul conform caruia aceasta procedura ar "imprastia cancerul in sange", afirmatie total lipsita de fundamente medicale.
Punctia pre-operatorie este o interventie minora de prelevare de probe in vederea stabilirii diagnosticului pozitiv inaintea terapiei concrete. Pana la examinarea anatomo-patologica a acestor probe medicul nu are voie, teoretic, sa opereze sanul, pentru ca asazisele tumori pot fi fibro-adenoame sau chisturi, care, de cele mai multe ori, nu necesita interventie chirurgicala. Lipsa diagnosticului de certitudine inaintea operatiei, mitul ca daca faci mastectomie si operezi cat mai radical creste sansa femeii de a supravietui este complet FALS.
In ciuda faptului ca, la nivel national, statul a initiat un program oncologic prin care, gratuit, pacientele sunt tratate cu medicamente corespunzatoare/identice cu cele din tarile dezvoltate, ceea ce este laudabil, de cele mai multe ori acestea nu sunt folosite eficient si la timp.
In Occident este o competitie intre specialistii care se ocupa de san - in Anglia predomina chirurgii generalisti, in Germania predomina chirurgii ginecologi, pe cand in SUA aceste cazuri sunt preluate de chirurgi oncologi.
In general, in Romania, ginecologii incearca sa evite aceste cazuri - se refera cazurile chirurgilor din institutiile oncologice, desi in majoritatea tarilor europene specialistii in ginecologie trateaza cancerul de san.
Pe de alta parte, exista si cazuri de tumori de san indrumate catre endocrinolog, existand o credinta generalizata falsa ca senologia ar fi cumva o subspecialitate a endocrinologiei.
Date statistice
La nivel mondial, tipurile de cancer cele mai comune sunt, in ordinea incidentei: cancerul de san, stomac, de colon si col cervical.
Conform datelor emise de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) pentru anul 2014, in Romania au murit de cancer 20.200 de femei, din care 17% de cancer de san, 12,9% de cancer de colon, 10,4% cancer pulmonar, 10,1% cancer col uterin, 6,2% cancer de stomac, 43,2% - alte forme de cancer.
Conform statisticilor OMS, anul trecut au fost diagnosticate in tara noastra in randul femeilor 8981 de cazuri de cancer de san, 4496 de cazuri de cancer de colon, 4343 cu cancer de col uterin, 2327 cazuri de cancer pulmonar si 1850 de cazuri de cancer de ovare.
Aproximativ 8% din cancerele de san au o componenta genetica, iar jumatate dintre acestea apar in contextul unui risc genetic crescut si pentru alte tumori - uter, colon, pancreas etc.. In randul acestui grup de femei, screeningul trebuie sa inceapa la varsta de 30-35 de ani. Acest risc se poate identifica prin teste genetice.
Dr. Iosif Niculescu