Aceste cuvinte sunt adresate de o sotie sotului sau, care i-a fost alaturi in cele mai grele momente de depresie postpartum.
"Biletul a iesit dintr-o crapatura a volanului meu, pliat si pus exact acolo unde stii ca il voi gasi. L-am deschis usor, iar privirea mi s-a incetosat in timp ce citeam cuvintele scrise de mana ta.
"Vom trece prin asta, promit."
Am plans, dar pentru prima oara dupa o perioada lunga, lacrimile nu erau de tristete. . . erau de dragoste. Fericire. Bucurie. Mai presus de toate, recunostinta pentru ca esti al meu.
Esti al meu.
De multe ori ma intreb ce am facut ca sa merit. Tu, care ma faci sa rad. Tu, care esti cel mai bun prieten al meu. Tu, care ma sustii in visele mele. Si tu, care m-ai iubit atat de credincios prin aceasta furtuna a anxietatii mele.
Aproape acum cinci ani am stat in fata familiei si prietenilor si am promis sa ramanem unul alaturi de altul la bine sau la rau, la boala si sanatate.
Cum am putea sti ca acea parte a "celui mai rau" va veni atat de curand, sau ca "boala" poate aparea sub forma anxietatii postpartum? Faptul ca femeia pe care ai ales-o in acea zi va deveni atat de trista?
Si totusi, in ciuda tuturor, m-ai tinut de mana
I-ai luat pe copii afara cand aveam nevoie de cateva minute de liniste. Ai pregatit cina cand nu puteam sa-mi adun energia. M-ai lasat sa dorm si nu ai spus niciun cuvant cand am uitat sa-ti spele sosetele sau cand ai gasit linguri murdare in sertar.
Ai vazut disperarea salbatica in ochii mei cand eram pe punctul de a fi cuprinsa de panica si ai preluat orice sarcina in care eram angrenata, asa ca am putut "avea un minut".
Ai luptat pentru relatia noastra, cand eu nu puteam. M-ai iertat pentru atunci cand te-am certat, stiind ca este vorba de anxietate. M-ai lasat sa plang pe umarul tau si m-ai tinut strans si mi-ai soptit in ureche ca totul va fi bine.
Ai ascultat cu rabdare incercarile mele de a explica ceea ce simt si, chiar daca era greu pentru pentru tine sa intelegi, nu m-ai facut niciodata sa ma simt nebuna sau irationala.
Si in aceasta dimineata, dupa o noapte deosebit de grea, ai lasat un bilet in volanul meu. In acest fel, ai ridicat norii din inima mea.
Avem o cale pe care sa mergem. Aceasta furtuna este puternica, foarte puternica, dar cu dragostea ta ca adapost, stiu ca exista un curcubeu care asteapta de cealalta parte a acestui drum.
Iti multumesc pentru ca ai fost "stanca" mea in mijlocul fricii mele.
Iti multumesc pentru ca ma tii de mana prin raul si boala mea.
Mai presus de toate ...
Multumesc ca m-ai iubit prin furtuna anxietatii mele."