Corpul meu a fost cuibul tau, adapostul tau, casa ta temporara timp de noua luni. Pielea mea a fost caldura ta, refugiul tau si modul de a-ti spune ca ma vei avea mereu cu tine, si asa va fi copilul meu, pana cand tu vei vrea, pana cand vei alerga mai repede decat mine, pana in ziua in care nu vei mai avea nevoie de mana mea pentru a merge pe drumul tau.
Cu siguranta ca orice mama tanjeste dupa acele zile in care cel mic avea nevoie atat de mult de apropierea ei. Acele luni in care micutul "s-a cuibarit" in poala cu respiratia lui soptita, cu suspinele lui calde, cu manuta lui minuscula cu care se tinea strans de unul dintre degetele tale.
Aceste zile trec curand, aproape ca un suspin, ca un vant care vine si iti lasa amintirea. Dar corpul tau, apropierea, sunt necesare si esentiala pana dupa varsta de 3 ani, moment in care expertii ne vorbesc despre extrogestatie sau dezvoltarea extrauterina, in care strategiile de baza precum portarea sunt esentiale.
Dar este necesar ca mama sa fie in continuare refugiul micutului si dupa sarcina pentru a face din poala si pielea ei un strat de protectie in care sa se simta in siguranta, pentru a creste sanatos si fericit.
Corpul meu este casa ta, pana imi spui "Gata"
Copiii sunt intelepti si stiu care sunt nevoile lor de baza. Prin urmare, obligatia ta ca mama este sa le intelegi si sa le gestionezi corect. Nu conteaza daca micutul tau are 3 sau 4 ani si iti spune "Vreau in brate." Acel moment de rasfat, care uneori nu dureaza mai mult de 5 minute, ofera confort, mangaiere si il face pe cel mic copil sa se simta iubit, revenind apoi la jocurile lui.
Uneori asta costa, pentru ca ajunge sa cantareasca din ce in ce mai mult, ca uneori trebuie sa lasi deoparte treburile tale pentru a-l lua in brate si iti cauta complicitatea tocmai in momentul in care te grabesti sau ai mai mult sarcini de indeplinit.
Este greu, dar aminteste-ti ca zilele acelea in care va dori sa stea in bratele tale trec foarte repede. Si de ce sa nu profiti de ele?
Leaga-l de corpul tau, ia-l peste tot in primii ani de viata
Bebelusul se naste cu creierul foarte putin dezvoltat. Conexiunile lui neuronale reprezinta aproape 25% din cele ale unui adult. Insa exista un fapt pe care nu trebuie sa-l neglijezi: in primii 3-4 ani de viata isi va stabili potentialul maxim, aproape 1.000 de miliarde de conexiuni neuronale.
Trebuie sa profiti de aceasta etapa si nimic nu ii face mai bine, decat sa fie mereu cu tine, atat cat este posibil. Daca trebuie sa muncesti si esti obligata sa te desparti cateva ore de micutul tau, nu ezita sa faci urmatoarele:
- Cand ajungi acasa dupa munca, ia-ti copilul in brate si lega-l de corpul tau.
- Ia-l cu tine peste tot si permite-i sa stea la sanul tau.
Micutul tau nu va mai trai stari de anxietate cand pleci la serviciu.
Corpul meu a fost cuibul tau si va fi intotdeauna acea poala in care sa te intorci cand vei avea nevoie
Odata ce ajung la varsta de 6 sau 7 ani, in viata copilului apar alti protagonisti, cum ar fi colegii, cu care impartaseste jocuri si experiente noi. Lumea devine mai mare in ochii lor si cumva, ti se pare ca nu mai esti atat de importanta pentru el.
Dar nu te incarca cu astfel de ganduri. Pentru ca un parinte va fi intotdeauna important pentru micutul lor. Esti radacina lui, persoana care il va ghida mereu cu inima, care ii va vorbi intotdeauna intr-un limbaj sincer si apropiat, care ii doreste mereu binele si cauta in orice moment sa-i ofere tot ce este mai bun, o bucata de cer sau o stea daca este nevoie.
Sa nu te indoiesti de faptul ca el se va intoarce la cuibul in care a tras un pui de somn si la poala in care isi va gasi consolarea cand vine vorba de fricile si lacrimile sale. Iar cand va avea 10, 12 sau 20 de ani iti va multumi printr-o imbratisare puternica. Doar ca sa-i reamintesti "ca totul va fi bine," "ca este special," ca nu exista nicio problema fara o solutie" si "ca il vei iubi intotdeauna" ...