Cand esti mai matur si lucrurile pe care le-ai facut odata nu mai prezinta interes, imi amintesc de pantalonii tai pe picioarele mici care alergau prin curte. Imi amintesc de ochii tai salbatici, plini de emotie la vederea unei pasari care zbura din copac in copac. Imi amintesc scanteia din ochii tai.
Cand nu vei mai vrea sarutari de la mama ta, imi voi aminti sunetul "muah" si chipul adorabil pe care il aveai cand ai alergat la mine pentru un sarut.
Cand vocea ta se va schimba, imi voi aminti cum vocea ta dulce ar spune "mama" mai mult decat oricare alt cuvant. O sa-mi amintesc cum a sunat cand ai tipat dupa mine cand te-ai trezit.
Cand nu mai vii la mine pentru tot, si cand vrei sa fii cu prietenii tai, imi amintesc cum mi-ai luat mereu mana pentru a ma trage la pamant sa ne jucam cu jucariile tale. Apoi ma luai de mana si ma duceai la urmatorul lucru cu care voiai sa te joci. Imi amintesc ce mana mica simteam in mana mea.
In zilele in care nu prea radeai, imi amintesc sunetul chicotelilor tale. Chicoteli care ar putea inmuia chiar si inimi de piatra, intr-o clipa. Chicoteli care mi-au amintit de ce am norocul sa fiu in viata si sa te am pe tine.
Cand imbratisarea in poala e ridicola pentru ca ai crescut, imi amintesc orele pe care le-ai petrecut langa mine, cand iti citeam.
Voi pastra aceste amintiri atat de aproape de inima mea, pentru ca stiu ca va veni o zi cand te vei schimba. . . si aceste lucruri vor disparea.
Nu este vorba ca nu te voi iubi la fel de mult ca atunci. Stiu ca probabil te voi iubi si mai mult. Dar, doar tu si cu mine avem o legatura atat de speciala chiar acum. Chiar acum ai nevoie de mine. Fugi la mine. Mereu ma alegi pe mine. Sunt mama ta.
Si as minti daca as spune ca va fi usoara ruptura asta.
Asa ca voi "intipari" aceste momente atat de adanc in mintea mea... Nu le voi lasa sa scape. Aceste amintiri vor fi cea mai mare bogatie a mea.
Si datorita acestor amintiri pretioase, o sa-mi amintesc de tine, fiule.