Cand ai doi copii cu o diferenta de varsta considerabila este inevitabil ca uneori sa nu apelezi la fratele mai mare pentru a avea grija cateva ore de mezin! Dar oare realizezi cat este de incorect?
Scrisoarea unei mame care a trecut prin aceasta experienta, adresata primului sau copil, poate fi o adevarata revelatie pentru orice femeie aflata intr-o astfel de situatie:
Cand am facut al doilea copil, tu erai deja in preadolescenta si m-am intrebat daca voi putea face asta din nou asa cum trebuie, fara sa te neglijez. Ma bucuram, dar erau si o multime de intrebari care nu-mi dadeau pace. Dar tu iti doreai de mult un fratior sau o surioara, iar acum te bucurai de burtica, de faptul ca vei avea un rol atat de important si ardeai de nerabdare sa devii "cel mare", "cel responsabil", sa dai o mana de ajutor la cresterea ghemotocului ce avea sa ne mareasca familia. Eram convinsa ca vom reusi, m-am bucurat pana la lacrimi cand te vedeam cu bebelusul, "vorbind" despre voi-stiti-ce. Am privit cu inima in gat cum legatura dintre voi se formeaza si creste si devine tot mai solida. Iar apoi, dintr-o data, m-am trezit ca te foloseam (da, asta este cuvantul!) de cate ori aveam nevoie de un moment de respiro, de ajutor prin casa sau pentru alte treburi care nu ar fi trebuit sa fie niciodata ale tale. Nu ma mai gandeam o secunda ca iti rapesc din timpul tau, din copilaria ta, din adolescenta ta, din toate lucrurile pe care iti doreai sa le faci, dar nu mai aveai cand pentru ca acum erai "mare".
Iarta-ma ca te-am impovarat!
Mi-am spus ca nu e rau sa te responsabilizez, dar uneori prea am exagerat, uitand ca pana la urma si tu erai tot un copil, chiar daca nu mai recunosteai asta. Abia acum realizez ca era o scuza jalnica!
Iarta-ma ca uneori nu ti-am dat de ales, ca nu te-am intrebat daca vrei sa te ocupi de cel mic, ca nu m-am gandit ca poate este o povara pentru tine la un moment dat.
Iarta-ma ca au fost momente in care nu am mai realizat unde este limita dintre a te lasa sa ai grija putin de cel mic si a te transforma in "bona" sau in surogat de parinte.
Iarta-ma ca am profitat de cat de mult stiam ca iti iubesti fratiorul, fara sa fi realizat ce presiune puneam pe tine! Nu m-am gandit niciodata ce s-ar fi intamplat daca, in grija ta, s-ar fi produs un accident cu cel mic. Nu m-am gandit niciodata ce ti-ar face asta tie! Aveam incredere ca nu vei lasa sa i se intample nimic rau, dar nu am realizat ce responsabilitate uriasa puneam pe umerii tai.
Uneori te-am sacrificat fara sa imi dau seama, cand tu poate voiai doar sa stai cu prietenii, sa te uiti la un film sau sa faci orice altceva decat sa fii "babysitter".
Lasati fratii mai mari sa isi doreasca sa aiba grija de cei mici!
Vreau sa le spun ceva mamelor care fac la fel ca mine: nu uitati ca un adolescent este tot un copil (desi nu mai recunoaste asta!) si nu profitati de el.
Fratele sau sora mai mare nu sunt bonele celor mici! Stiu ca este convenabil si ca asta te poate scuti de multe cheltuieli si batai de cap. Dar misiunea unui frate mai mare nu este sa schimbe scutece sau sa se ocupe mereu de hranirea celui mic.
Un copil are nevoie de timp pentru el, pentru prieteni, pentru placerile sale. Un adolescent trece prin schimbari care uneori il tulbura. Deci cum ar putea sti cum sa reactioneze la crizele unui copil de cativa anisori? Alege-i sarcini potrivite pentru varsta lui, simple si care sa nu-l impovareze, cum ar fi sa te ajute prin casa, sa il supravegheze pe cel mic cat timp gatesti, sa ii citeasca sau sa se joace cu el o ora, doua.
Nu ii face pierduta copilaria printre scutecele, biberoanele si jucariile celui mic. Te va ajuta si singur, fara sa ii ceri, dar este important sa isi doreasca sa o faca! Cand devine obligatie, va genera frustrari si mai apoi conflicte, mai ales la preadolescenti si adolescenti care trec prin furtuni emotionale si hormonale.
Poti afecta relatia dintre frati in moduri nebanuite atunci cand il obligi pe cel mai mare sa aiba grija de cel mic. El va crede ca este vina mezinului ca nu a putut pleca la film, ca nu a putut merge cu prietenii in parc sau in mall. Se va simti neglijat, folosit si nedreptatit, iar aceste frustrari pot genera o atitudine autoritara, poate chiar agresiva, fata de fratele sau surioara sa. Va incepe sa-l respinga si se poate ajunge la discutii nedorite in familie.
Recompensati-l atunci cand, totusi, aveti nevoie sa il lasati pe cel mic in grija sa pentru mai mult timp. Am vazut toti ca adolescentii castiga uneori bani ca babysitter, deci de ce nu ar face asta chiar acasa? Ti se pare absurd sa iti platesti copilul pentru a avea grija de fratele sau? Ba este foarte corect! Poate sa nu fie vorba chiar despre bani, ci despre o alta forma de compensare, pe care o conveniti impreuna. Important este sa simta ca este apreciat si ca face ceva important si pentru familie, si pentru sine.
Nu il obligati niciodata pe cel mare sa isi ia fratiorul cu el pe unde merge si, mai ales, nu ii spuneti vreodata "ori mergeti amandoi, ori nu mergi nici tu"! A fi frate mai mare trebuie sa fie o bucurie si nu o corvoada sau o piedica, iar daca lasi sa se intample asta, este o forma de a esua ca parinte.