Viata este o vesnica schimbare. Mai mult, toate aceste schimbari care se succed cu o viteza uimitoare nu sunt intotdeauna precedate de un avertisment care ne-ar permite sa le facem fata. Mai des decat de obicei suntem pusi in fata faptului implinit: situatia nu mai este aceeasi. Unii, in fata unor astfel de imprejurari, nu incearca decat sa dea inapoi; altii, sa renunte. Sa actionezi in acest mod este, totusi, contra naturii. Viata vine din fata, viata este inainte. A refuza sa te supui acestei legi naturale inseamna sa refuzi viata si, in consecinta, si sanatatea.
Schimbarea are un potential nelimitat. Acordati-va sansa de a ajunge la aceasta, mergeti de la sine spre ea si veti iesi mai intelept si mai puternic de fiecare data.
Sanatatea cere flexibilitate, precum si iertare si o anumita uitare. Astfel, una dintre primele reguli ale adaptarii ne cere sa ne concentram asupra prezentului nostru. Pentru ca, de fapt, doar asupra lui avem putere – si chiar o putere mare. Si cum prezentul este garantia viitorului, merita sa ne indreptam atentia asupra lui. Pentru ca aici, acum, putem schimba lucrurile, le putem face sa evolueze dupa dorinta noastra, spre deosebire de trecut, care nu mai poate fi schimbat.
Altfel spus, sa te adaptezi nu inseamna sa indepartezi cu indiferenta trecutul, ci mai degraba sa te impaci cu el pentru a-ti putea trai prezentul mai intens si mai senin. Durerea sufleteasca, pe care o tragem dupa noi ca pe o ghiulea de tun, nu poate decat sa se transforme in durere fizica. Iata indeosebi de ce este foarte important sa punem capat acestor ganduri, care ne pot macina, si sa invatam sa ne intelegem bine cu emotiile noastre.
Atunci cand avem impresia ca o minge de foc impinsa de amintiri ne arde pe dinauntru, este foarte posibil ca o adevarata arsura sa fie pe cale sa ne distruga organele interne. Cel mai bun mod de a reusi sa trecem peste aceste fantome, care se agita si inca ne obsedeaza, este sa iertam. Iertarea ne va readuce in prezent si ne va permite sa ne adaptam intr-adevar la viata care ar trebui sa fie a noastra de acum inainte.
Nu stim cum va fi ziua de maine, dar sunt multe sanse ca ea sa nu semene cu cea de azi, dar sa nu fie nici asa cum credem noi ca va fi. Deseori ne credem rostuiti, asezati, la adapost de intemperii, dar nu este adevarat. Suntem noi insine, fiecare in parte, in vesnica miscare; ne schimbam asa cum se schimba si anturajul nostru, asa cum o face societatea si Universul, la randul sau. Crizele vietii nu se limiteaza la cea a copilului de doi ani, nici la cea a adolescentului. De-a lungul drumului, in afara de cutremurele pe care ni le rezerva viata, exista si crize cunoscute si previzibile, care se pregatesc chiar in strafundurile fiintei noastre.
Ne-am obtinut un loc de munca, am castigat experienta si competente; painea cea de toate zilele pare asigurata si, o data cu ea, si confortul copiilor, al familiei noastre; viata noastra de cuplu isi urmeaza cursul. Totul pare ca merge ca pe roate. Ne aflam acolo unde ne-am dorit, ar trebui sa fim fericiti, satisfacuti din plin. Dar iata ca indoiala apare. Intrebarile fac coada la portita spiritului nostru framantat: „Si daca m-am inselat?“.
Acest interogatoriu privind valorile noastre poate produce tulburari majore, care schimba uneori complet cursul unei vieti. Nu suntem niciodata asigurati pe viata. Schimbarile survin de pretutindeni si deseori din noi insine. Daca nu la treizeci, atunci la patruzeci de ani ele vin din urma cu repeziciune. Simpla dorinta de a ne verifica talentul de seducator poate produce o serie intreaga de schimbari. Simplul fapt de a fi constienti ca ne aflam in culmea gloriei, pe plan profesional si financiar, nu poate sa ne faca sa ne gandim decat la degringolada care va veni. Astfel trece viata, cu vicisitudinile si revolutiile ei, pana la moarte. Nu foloseste la nimic sa incercam sa le oprim sau sa le impiedicam: oricum se vor produce si e spre binele nostru. Altfel, viata ar fi de un plictis fara seaman…
Aceste etape ale vietii sunt normale si sanatoase. Trebuie sa le acceptam pentru ceea ce sunt, adica ocazii de a ne pune in discutie si a ne cunoaste mai mult. Daca ele capata uneori alura de tornada, aceasta se intampla din cauza ca ne aflam la mii de leghe departare de noi insine si pentru ca am uitat sa ne mai ascultam. Atunci cand furtunile altora ne rastoarna si pe noi in trecere, uneori este mai greu sa iesim invingatori din batalie – si este usor sa alunecam in rolul de victima. Dar alegerea acestei cai nu este cu siguranta un mod de a pastra directia in ceea ce priveste sanatatea. Victimele sunt palide si slabe, ele se prabusesc sub povara urii si a resentimentelor; sunt nefericite. Trebuie sa stim sa ne aparam si sa ne ridicam; sa nu asteptam ca bunastarea noastra sa vina din alta parte decat din noi insine. Trebuie sa acceptam lucrurile asa cum sunt si sa gasim un nou mod de a trai, o noua ratiune de a fi.
Sa te adaptezi inseamna si sa stii sa inveti… chiar din propriile greseli. Sa inveti inseamna sa accepti sa te deschizi spre nou, spre necunoscut, spre celalalt. A-ti pastra curiozitatea mereu treaza este o garantie a sanatatii. Niciodata nu e prea tarziu pentru a invata, pentru a descoperi; dimpotriva, este un mijloc foarte eficient de a ramane mereu in forma. Fiecare dintre noi nu are decat de castigat din incercarea de a se cunoaste pe sine insusi si din cultivarea neincetata a talentelor sale.
Incercati deci sa mergeti dincolo de voi insiva, dincolo de ceea ce ati crezut intotdeauna ca sunt limitele voastre: veti face descoperiri insufletitoare. Ambitiile nu vi se vor stinge atunci cand ati atins scopul pe care vi l-ati fixat. Alte orizonturi nu asteapta decat sa fie descoperite…
Cate persoane nu indraznesc decat sa priveasca un calculator? Cati oameni refuza sa isi foloseasca cardul la bancomat? Trebuie sa apartii timpului tau. Daca vrei sa evoluezi, trebuie sa o faci in ritmul vietii. Pentru a te adapta, trebuie sa-ti depasesti temerile.
Ce va impiedica sa descoperiti calculatorul, daca nu frica de a nu fi la inaltime, de a nu intelege, de a fi depasit de situatie? Dar trebuie sa treci peste aceasta teama; trebuie sa incerci. Copiii de doi ani manevreaza mouse-ul cu usurinta cu care folosesc un joc de construit Lego! Credeti intr-adevar ca un barbat sau o femeie de 60 de ani nu o pot face? Dati-va sansa, dreptul de a exista si de a va adapta. Si amintiti-va ca toata lumea are dreptul la greseli, ca nimeni nu e perfect.
In fata a ceea ce ni se intampla avem trei posibilitati: sa ne incapatanam, sa ne infuriem sau sa acceptam. Acceptarea va fi intotdeauna cea mai buna cale de urmat pentru a merge inainte, pentru a evolua. Chiar si atunci cand trecem prin situatii dificile, care par a fi esecuri, trebuie sa le acceptam. Ceea ce ni se pare a fi un esec nu este deseori decat embrionul unei schimbari majore care ne va purta altundeva, si, foarte probabil, spre un viitor mai bun. Este legea vietii! Aceste momente dificile sunt ocazii perfecte de a ne redefini, de a ne reconstrui si de a porni pe o alta cale, daca inima ne-o spune. Viata este cea care ne ofera sansele. Ea se manifesta uneori ciudat, desigur, dar scopul ei ultim este acela de a ne aduce pe calea cea buna, pe calea noastra de fapt. Schimbarile neasteptate ne indreapta intotdeauna spre ocazii care ar fi putut sa ne treaca altadata pe sub nas.
Incetati sa credeti ca destinul va este potrivnic, ca nu v-ati nascut sub o stea norocoasa si ca schimbarea este un blestem. Vedeti-o mai degraba ca pe o poarta deschisa spre aventura. „Viata este grea“, spunea Scott Peck in Drumul cel mai putin umblat. O data ce am digerat cu bine aceasta dura realitate, o data ce ne asteptam sa trecem prin dificultati, inceputul nostru de drum este deja bun: de fapt, cunoastem modul de functionare. Stim ca este la fel pentru toata lumea si ca soarta nu se inversuneaza impotriva noastra. Toata lumea are stari proaste si toata lumea are si mijloacele de a trece peste ele. Nu suntem obligati sa acceptam pasiv tot ceea ce ni se intampla. Dimpotriva, montagne russe-ele vietii ar trebui sa ne lumineze constiinta un pic mai mult la fiecare panta. Ar trebui sa invatam sa devenim mai senini, putin mai curajosi si putin mai intelepti.
Viata nu este de fapt nimic altceva decat o lunga adaptare. O mare parte a bunastarii oamenilor consta, fara indoiala, in aceasta acceptare. Sa incetam sa tot asteptam stabilitatea, nu va veni. Nu pe aceasta lume.
Atunci cand acceptam schimbarea in viata noastra, cand suntem capabili sa ne adaptam, ne marim sansele de a trai mai mult. De ce sa ne mai impotrivim?
Continutul acestor pagini poate fi preluat doar cu acordul scris al "www.copilul.ro"
Adaptarea la batranete
Adaptarea la varsta senectutii este probabil una dintre cele mai dificile. Multi oameni se tem de ea toata viata si o refuza categoric atunci cand apare la orizont, cazand intr-un mutism complet, in depresie. Toate acestea pentru ca ne imaginam ca trebuie sa imbatranim urat. Ne imaginam ca batranetea este inceputul sfarsitului si ca nu ne rezerva nimic bun. Si nu fara motiv! Sunt multi care pastreaza in memorie imaginea ingrozitoare a vreunei matusi batrane care a zacut ani intregi inainte de a se stinge din viata, dupa o vesnicie de suferinte si de tacere intrerupta doar de gemete. In plus, batranetea lasa, desigur, sa se intrevada moartea, si acest cuvant ne face sa ne cutremuram.
Ca adevarati occidentali ce suntem, noi vedem in aceasta sfarsitul trupului nostru si, deci, sfarsitul a tot ce exista. Cu exceptia celor mai credinciosi dintre noi, ne este greu sa ne imaginam ca poate exista ceva interesant „de cealalta parte“. Am facut din moarte unul dintre cele mai mari tabuuri ale noastre si una dintre cele mai mari frici.
Trebuie sa ne schimbam cu orice pret perspectiva pe care o avem asupra batranetii si a mortii, pentru ca daca ne inchipuim ca vom trai o batranete ingrozitoare, riscam sa ni se intample chiar asa. In loc sa ne prabusim in fatalism, sa facem in asa fel incat, chiar de astazi, sa incepem sa ne ingrijim si sa vedem in batranete o perioada minunata, care ne va aduce o multime de placeri.
Din ce in ce mai mult avem sansa de a trai un timp mai indelungat si de a ne bucura, din punct de vedere calitativ, de un nivel mult mai ridicat al vietii. Corpul nostru va ajunge totusi, intr-o zi sau alta, sa-si incetineasca activitatea; dar, daca ne aducem contributia, aceasta zi va fi mai indepartata decat daca predam armele inainte de a ne lupta.
Ca in oricare alta etapa a vietii, batranetea acopera doua aspecte contradictorii: trebuie sa luptam impotriva unora si sa le acceptam pe altele. Si, chiar daca corpul nostru ne va arata care-i sunt limitele mult mai repede decat alta data, va trebui totusi sa gasim acele mijloace pentru a ne bucura de viata. Oameni orbi sau schiopi, oameni in scaune cu rotile reusesc sa traiasca fericiti, in pofida handicapului lor. Sa incepem sa uram viata si tot ceea ce reprezinta ea pentru ca picioarele noastre obosesc mai repede, pentru ca ni se ingreuneaza respiratia mai repede decat in tinerete?
Trebuie mai degraba sa fim constienti de tot ceea ce ne ramane: sa vedem jumatatea plina a paharului, si nu pe cea goala! In loc sa ne risipim energia intr-un mod negativ, sa ne plangem si, prin urmare, sa ne fie frica, mai bine sa transformam cat mai repede viziunea noastra despre viitor in ceva pozitiv si sa ne punem corpul sa faca efort ca sa amanam, pe cat posibil, efectele imbatranirii. Sa mancam sanatos chiar de astazi, sa facem exercitii fizice, sa ne controlam stresul, sa ne odihnim…
Natura are anotimpurile ei, fiecare cu farmecul si frumusetile sale. Tot astfel avem si noi anotimpurile vietii noastre. Pastram amintiri minunate din copilaria noastra, anecdote picante din adolescenta si ne reamintim cu emotie de primii pasi in viata de adult. Batranetea noastra este ultima calatorie si ne dorim ca ea sa fie fericita. Daca toata viata am fost nehotarati, acum ori niciodata e momentul sa ne realizam diferite dorinte mai vechi, neimplinite!
Daca voiati sa calatoriti, dar nu ati putut sa faceti asta niciodata si acum organismul nu va mai permite, calatoriti in carti! Exista carti nemaipomenite, pline cu imagini extraordinare si cu povesti de exceptie. Desfaceti hartile, invatati, imaginati-va si visati. Am cunoscut o femeie careia sanatatea nu-i daduse niciodata voie sa calatoreasca si care, totusi, nu era trista. Ea alesese sa se plimbe… in carti si gasea multa placere in asta, chiar fericire. Cunostea pe dinafara aproape toate strazile din Paris si se mandrea cu asta. Putea sa vorbeasca despre asta ore intregi, fara indoiala mai bine decat multi oameni care au vazut orasul cu proprii ochi, dar prea putin constienti de norocul lor si prea putin recunoscatori.
Daca v-ati dorit dintotdeauna sa invatati spaniola sau italiana, e momentul sa o faceti. Daca aveti vederea slaba, folositi casetele audio; daca nu auziti prea bine, optati pentru carti! Nu ati avut sansa sa faceti studiile la care visati? Ei, bine! De ce sa nu va intoarceti pe bancile scolii? Nu exista o varsta anume pentru a merge la scoala – exista octogenari care au reusit sa faca masterate stralucite.
Multi oameni care nu pot sa se deplaseze singuri reusesc totusi sa dea un sens vietii lor, sens care ii implineste. Inlauntrul nostru si in apropierea noastra, in lucrurile simple, avem tot ce trebuie pentru a fi fericiti, oricare ar fi varsta noastra. Sanatatea este legata de fericire, e sigur. Atunci construiti-va singuri fericirea, inventati-o piesa cu piesa si nu o lasati sa va scape.
Este unul dintre cei mai mari aliati ai dumneavoastra.
Daca varsta va provoaca framantari, incetati sa mai numarati anii care trec chiar de astazi daca trebuie, si nu pentru a va juca „de-a v-ati ascunselea“ cu viata si pentru a fugi de realitate, ci numai pentru a diminua importanta pe care i-o acordati. Varsta este o inventie in intregime abstracta, care nu spune nimic. Puteti sa aveti 60 de ani si sa va simtiti ca si cand ati avea 30. Totul depinde de suflet. Sa il pastram tanar, deschis, voluntar si iubitor si astfel ar trebui sa ne adaptam batranetii cu bucurie. Batranetea e plina de comori ce asteapta sa fie descoperite; nu o lasati sa va scape printre degete. Ca si copilaria si ca toate celelalte etape ale vietii, ca fiecare zi a existentei noastre, ea nu va trece decat o data, si va trece repede.
Continutul acestor pagini poate fi preluat doar cu acordul scris al "www.copilul.ro"