Un tata a decis sa vorbeasca deschis despre ceea ce a simtit vazandu-si sotia nascand si crescand doi copii minunati. Armando a vorbit deschis despre chinurile prin care a trecut sotia lui (Miriam) si despre faptul ca desi inainte o vedea ca pe o femeie delicata acum o vede ca pe o femeie puternica.
Perceptia acestuia s-a schimbat radical dupa ce si-a vazut sotia nascand si alaptandu-si primul copil in chinuiri de neimaginat.
O nastere cu probleme
“Am propriile mele motive pentru a explica lumii cat de puternica si incredibila este sotia mea si, prin extensie, toate femeile (sau marea majoritate, imi imaginez).
Cand vezi ca femeia pe care o iubesti este insarcinata, o vezi nascand si o vezi crescand un prun, esti fortat sa te predai dovezilor si sa te intrebi cati barbati ar fi capabili sa faca acelasi lucru. Nu mi-am dat seama cat de puternica era sotia mea pana nu am vazut-o nascand.”, povesteste Armando.
Prima nastere a fost una problematica. Desi Miriam a vrut sa nasca pe cale natura, acest lucru nu a fost posibil si, dupa ore intregi de chinuri medicii au decis ca cezariana este cea mai sigura cale de a aduce copilul pe lume.
“In urma cu 11 ani era momentul sa se nasca Jon. Sotia mea avea 24 de ani, iar eu 26. Nu stiam exact ce va urma, dar stiam ca trebuie sa filmam momentul. Ne imaginam ca totul va decurge normal, dar dupa o dilatare care decurgea prea incet, au decis sa-i faca anestezie epidurala pentru a o ajuta. Dupa epidurala bebelusul a inceput sa aiba bradicardie (inima acestuia a incetinit) si au decis sa-i faca cezariana. Ea era singura in sala de operatii. Eu, singura in sala de asteptare. Au urmat clipe de chin in care nu stiam ce urma sa se intample, daca vor trai sau nu.
Doua ore mai tarziu, doctorul a venit sa mi-l prezinte pe Jon. Erau bine amandoi.”, povesteste barbatul.
Greul abia urma sa vina pentru Miriam
Dupa cezariana, greul abia urma sa inceapa. A urmat o recuperare greoaie, pana cand rana s-a vindecat. Insa cea mai mare problema a fost legata de alaptare.
“In prima zi medicii au intrebat-o daca vrea sa alapteze sau nu. Miriam a decis sa alapteze si, odata de a luat aceasta decizie nu a renuntat la ea. Imi amintesc ca am venit acasa intr-o dupa-amiaza si am gasit-o plangand, asezata pe canapea cu copilul in brate. Plangand sa vada ca nu putea face altceva decat sa aiba grija de Jon. Plangand de durere din cauza fisurilor pe care le provocase copilul la nivelul mameloanelor. Plangand sa vada ca, in ciuda durerii, a daruirii sale, fiind acolo pentru el la orice ora, bebelusul sau continua sa planga . Plangand sa-l vad plangand.
Insa, in ciuda tuturor chinurilor prin care trecea nu s-a gandit nicio clipa sa renunte si sa apeleze la bibberon. Ea hotarase sa alapteze si nu puteam sa o fac sa se razgandeasca.
Si asa a trecut o luna de la nasterea lui Jon care a castigat 800 de grame din momentul externarii. Putin pentru un bebelus care traia atasat de sanii unei femei care tremura de fiecare data cand il auzea gemand, pentru ca stia ca in cateva secunde va trebui sa-i ofere sanul printre lacrimi de durere.
Mi-am dat seama ca ceea ce poate face o mama pentru un copil, nimeni nu va face niciodata pentru altcineva.”, mai povesteste Armando.
Cateva zile mai tarziu Miriam avea sa afle de ce avea dureri ingrozitoare la alaptare. Jon avea frenul sublingual pana la varful limbii. Acesta il impiedica sa suga normal iar din aceasta cauza petrecea mult timp la sanul mamei si ii provoca rani. Dupa o interventie usoara, in care chirurgul a taiat fernul sublingual, alaptarea avea sa decurga normal.
“Este de la sine inteles ca in aceeasi dupa-amiaza, Miriam a oftat usurata si as putea sa jur ca a varsat cateva lacrimi de emotie cand si-a dat seama ca, in sfarsit, alapta cu putina durere”, adauga barbatul.
Inca o nastere cu probleme. 7 zile de travaliu
A doua sarcina nu a fost lipsita de probleme pentru Miriam. Contractiile ai inceput in saptamana 34 de sarcina. Medicii au decis sa incerce sa opreasca travaliul deoarece fiecare zi petrecuta in uter insemna mai putine zile petrecute in incubator.
Miriam a primit pastile pe care trebuia sa le ia zilnic pentru a impiedica nasterea copilului.
“Miriam a suportat o saptamana intreaga de contractii la fiecare 10 minute. Si cand spun la fiecare 10 minute ma refer zi si noapte. O saptamana. Sapte zile. Cu un copil de aproape trei ani care inca avea nevoie de ea pentru a adormi.
Adormea cateva minute apoi o vedeam cum se ghemuieste si geme de durere. Si tot asa noapte de noapte. Zi de zi. Dupa ce a nascut a confirmat ca durerea contractiilor era la fel de intensa ca cele din timpul nasterii.
Dupa o saptamana nu a mai putut suprota (inca nu inteleg cum a indurat atat de mult) si am mers la spital, unde a mai petrecut inca douasprezece ore in travaliu dupa ce a incetat sa sa ia medicamentul. S-a nascut Aran, care avea nevoie de sase zile de incubator. Si inca se intreba daca nu ar fi putut sa tina putin mai mult.”, povesteste Armando.
Miriam, indurerata ca nu poate alapta la cerere
In cele sase zile, cat timp a stat Aran la incubator, miriam si-a dort sa alapteze la cerere. Insa era nevoita sa alapteze la program. Acest lucru a devastat-o pe tanara mamica.
Dupa nastere trebuia sa mearga la spital pentru a alapta, sa se intoarca acasa, sa se intoarca la spital, sa pompeze lapte in biberon pentru ca Aran sa aiba ce manca in timpul noptii. Ne-am certat cu asistentele medicale pentru ca nu o lasa sa alapteze la cerere si a inceput sa planga cand acestea i-au spus ca este obsedata de el si ca acest lucru este gresit. Nu au inteles de ce petrecea atat de mult timp in spital, pentru a fi alaturi de Aran, incercand sa fie mama lui, cu durerea de a-si lasa unul dintre copii acasa, fara prezenta ei.”, inceie Armando.
Sursa foto: Freepik