Cu siguranta, in mai multe ocazii, le-am spus copiilor nostri fraze precum "Ma enervezi", "Ma faci sa imi pierd rabdarea" sau "Ma intristezi foarte mult cand faci asta". Adevarul este ca singurii responsabili de starea noastra emotionala suntem noi insine si nu este corect sa dam vina pe altii pentru modul in care ne simtim.
Prin urmare, si desi este de inteles ca la un moment dat ne putem pierde rabdarea si tensiunea ne face sa spunem astfel de lucruri, este esential sa facem un exercitiu de reflectie si sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre emotii, deoarece doar asa putem pune baza unei relatii pozitive cu copiii nostri.
De ce nu ar trebui sa ii responsabilizam pe copiii nostri pentru propriile noastre emotii
Confruntati cu o situatie care ne copleseste, este foarte usor sa cadem in eroarea de a da vina pe altii. Daca nu ne controlam insa propriile noastre emotii, atunci consecintele pot fi grave, mai ales daca aruncam responsabilitatea pentru ceea ce simtim noi, parintii, asupra copiilor nostri.
Pe de o parte, delegam starea noastra emotionala altora. Adica ne simtim nervosi, tristi, furiosi, iritati ... pentru ca „ceilalti ne fac sa ne simtim asa” si „nu putem face nimic pentru a evita aceste stari”. Cu toate acestea, acest gând ne face sa fim indivizi pasivi si la mila altora, deoarece pentru a ne simti bine avem nevoie de ceilalti pentru a-si schimba modul de a actiona sau de a gândi, de parca nu am putea noi controla propriile noastre emotii.
Dar sa reflectam: asa vrem sa simtim cu adevarat?
Vrem sa fim supusi emotional ai actiunilor si gandurilor altora? si mai presus de toate, acesta este exemplul pe care vrem sa il oferim copiilor nostri?
Pe de alta parte, daca il responsabilizam pe copilul nostru pentru starea noastra emotionala, ii dam puterea de a ne gestiona emotiile asa cum doreste, dar il putem face si sa se simta prost, aruncand vina pe el pentru modul in care ne simtim.
Astfel, asumarea responsabilitatii pentru emotiile noastre si controlarea lor ajuta la o mai buna comunicare cu copiii nostri, iar primul pas pentru educarea micutilor este dezvoltarea intelingentei lor emotionale, iar exemplul nostru este cheia.
Copilul care creste intr-o casa in care adultii nu sunt capabili sa-si asume responsabilitatea si sa-si gestioneze propriile emotii nu va avea referinte pentru a invata sa-si dezvolte corect inteligenta emotionala si cognitiva, iar toate acestea vor ajunge sa aiba un impact asupra fericirii sale si asupra cum sa faci fata problemelor din viata ta adulta.