Ai fost al doilea. Nu in inima mea, dar cineva a venit inaintea ta la mine.
Da, cu tine, era diferit.
Nu a existat nicio petrecere pentru a dezvalui sexul. Si nici o petrecere baby shower.
Nu am citit toate cartile sau nu am verificat aplicatiile in fiecare saptamana pentru a vedea cat cresti, in comparatie cu diferite legume.
Nu am facut atat de multe fotografii cu burtica, nu am petrecut niciun moment cand ma trezeam gandindu-ma la felul in care ai parul. Daca va fi ondulat sau drept, blond sau brunet.
Mintea mea era mai ocupata; corpul meu mai obosit.
Grijile pe care le are o femeie cand devine pentru prima oara mama au disparut, iar acum gandurile mele s-au indreptat spre temerile ca nu as fi de ajuns pentru tine. M-am intrebat daca inima mea ar putea fi vreodata suficient de mare, pentru a reusi sa-mi impart timpul si energia ca sa-i iubesc in mod egal.
Si apoi, inainte sa stiu ce s-a intamplat (pentru ca, vezi, timpul trece mult mai repede a doua oara), erai aici.
Si intr-o clipa, orice frica a disparut.
Sentimentul magic atunci cand ai vazut, in cele din urma, persoana pe care ai iubit-o atat de mult timp, iar acum se afla in fata ta. Este ceva unic si lumea s-a oprit!
Si asta a fost. Eu sunt a ta.
O mama de doi. O familie de patru.
Si, dragutule, lectiile pe care m-ai ajutat sa le invat.
M-ai invatat ca micutii sunt cu adevarat rezistenti si ca dragostea mea acopera atat de multe goluri!
M-ai invatat sa incetinesc. Pentru a savura si a ma concentra pe ceea ce este cu adevarat important, cum ar fi mirositul parului dupa o baie si memorarea degetelor mici si a buzelor perfecte de bebelusi.
M-ai invatat sa ma relaxez si sa rad cand totul se destrama.
M-ai invatat sa fiu cea mai puternica si mi-ai dat increderea care mi-a lipsit prima data.
Dar, mai mult decat orice, dragostea mea, m-ai invatat ca o inima este absolut nelimitata ca dimensiune si ca dragostea este antidotul fricii.
Deci, este adevarat. Nu m-ai facut mama, dar m-ai facut mai buna!!