Alerg si alerg de dimineata pana seara. Si sotul alearga, si bunica alearga sa o nu o lase singura pe fii-mea cand eu plec dimineata adormita de parca n-am inchis un ochi toata noaptea. Alerg si alerg si parca nu ma pot opri. Dupa ce nu stiu! Ba stiu.. Ca sa-i ofer copilului, ca sa aiba. Si apoi am stat si m-am gandit! Dar oare ea vrea sa-i dau? Vrea sa-i ofer? Pot eu sa-i ofer ce isi doreste cu adevarat? Sincera sa fiu nu prea pot.
Si ai mei au alergat sa imi ofere si eu n-am vrut ce mi-au dat. Am plecat si mi-am facut eu. "Ceva"-ul meu. Si in alergatura asta a mea sa am, sa dau am uitat de copil si de adevaratele lui nevoi.
Ea vrea sa se joace, mai, ma vrea pe mine, vrea dragostea mea! Si intr-o zi in care am clacat m-am dus si am stat singura in parc. Imi plac culorile toamnei. Parca are si un alt miros toamna si, stand acolo pe o banca, m-am intrebat: Dar dupa alergi fato asa? Cat mai vrei? Unde le duci pe toate. Unde mai pui atatea jucarii, atatea haine, atatea prostii pe care i le tot duci ca sa iti recompensezi absenta?
Si parca m-am trezit? Si m-am uitat in jur. Mai, toti facem la fel! Telefoanele s-au transformat in bone, sotii in amici de dormitor. Dar unde alergam fratilor atat?
Opriti-va si mai si respirati? Gata si cu atata adunat! Copilul ala te asteapta pe tine! Ii joaca ochii de fericire ca o vede pe mami! Ii iubim in graba, ii crestem in graba. Ne dorim sa creasca cat mai repede, chiar si sa manance ii grabim! Dar pentru ce facem noi, mai, asta? Va spun tot eu. Ca sa avem, mai, ca asa am fost invatati!
Ei n au nevoie de nimic in schimb. Asa ca mai stati. Mai opriti timpul in loc. Mergeti acasa si iubiti-i, imbratisati-i, spuneti-le ca ii iubiti. Mai, ho, cu graba asta!
Si pe langa ei mai traiti si voi. Mai hraniti-va sufletul si mintea cu rasetele si chiotele lor pline de inocenta. Asta-i adevarata viata!
Poate nu o sa renunti azi si nici maine la goana asta, dar, intr-o zi, epuizat, poate o sa vezi viata cu alti ochi!
Si primul lucru pe care il vei face la trezire va fi sa iti saruti copilul!
Alerg si alerg de dimineata pana seara. Si sotul alearga, si bunica alearga sa o nu o lase singura pe fii-mea cand eu plec dimineata adormita de parca n-am inchis un ochi toata noaptea.
Alerg si alerg si parca nu ma pot opri. Dupa ce nu stiu! Ba stiu.. Ca sa-i ofer copilului, ca sa aiba. Si apoi am stat si m-am gandit! Dar oare ea vrea sa-i dau? Vrea sa-i ofer? Pot eu sa-i ofer ce isi doreste cu adevarat? Sincera sa fiu nu prea pot.
Si ai mei au alergat sa imi ofere si eu n-am vrut ce mi-au dat. Am plecat si mi-am facut eu. "Ceva"-ul meu. Si in alergatura asta a mea sa am, sa dau am uitat de copil si de adevaratele lui nevoi.
Ea vrea sa se joace, mai, ma vrea pe mine, vrea dragostea mea! Si intr-o zi in care am clacat m-am dus si am stat singura in parc. Imi plac culorile toamnei. Parca are si un alt miros toamna si, stand acolo pe o banca, m-am intrebat: Dar dupa alergi fato asa? Cat mai vrei? Unde le duci pe toate. Unde mai pui atatea jucarii, atatea haine, atatea prostii pe care i le tot duci ca sa iti recompensezi absenta?
Si parca m-am trezit! Si m-am uitat in jur. Mai, toti facem la fel! Telefoanele s-au transformat in bone, sotii in amici de dormitor. Dar unde alergam fratilor atat?
Opriti-va si mai si respirati! Gata si cu atata adunat! Copilul ala te asteapta pe tine! Ii joaca ochii de fericire ca o vede pe mami! Ii iubim in graba, ii crestem in graba. Ne dorim sa creasca cat mai repede, chiar si sa manance ii grabim! Dar pentru ce facem noi, mai, asta? Va spun tot eu. Ca sa avem, mai, ca asa am fost invatati!
Ei n-au nevoie de nimic in schimb. Asa ca mai stati. Mai opriti timpul in loc. Mergeti acasa si iubiti-i, imbratisati-i, spuneti-le ca ii iubiti. Mai, ho, cu graba asta!
Si pe langa ei mai traiti si voi. Mai hraniti-va sufletul si mintea cu rasetele si chiotele lor pline de inocenta. Asta-i adevarata viata!
Poate nu o sa renunti azi si nici maine la goana asta, dar, intr-o zi, epuizat, poate o sa vezi viata cu alti ochi!
Si primul lucru pe care il vei face la trezire va fi sa iti saruti copilul!