Dupa cazul crimelor de la Caracal, in jurul carora s-au construit in ultimele zile ipoteze infricosatoare, de la cea a unui criminal in serie psihopat, la cea a unei retele de trafic de carne vie, o mama de trei copii, toate fete, ne-a trimis la redactie o scrisoare care poate fi strigatul oricarui parinte din Romania, in aceste momente teribile.
Nici nu conteaza cum se numeste, nici ce varste au copiii, pentru ca spune lucruri pe care le gandeste in aceste zile orice parinte din aceasta Romanie in care un telefon dat la 112 pentru a-ti salva viata ajunge sa te ucida, in care parintii care merg la Politie pentru ca le-a disparut fata de acasa sunt trimisi inapoi cu "incurajarea" ca o fi plecat cu vreun Fat-Frumos si apare ea…
"Unii spun ca e usor sa cresti fete pentru ca sunt mai intelegatoare, mai empatice, mai cuminti, mai blande si va avea cine sa-ti aduca un pahar cu apa cand anii te vor fi invins. Altii spun ca e mai usor sa ai baieti, pentru ca nu ai atatea batai de cap cu ei cand cresc si pentru ca sunt mai putin expusi la pericole.
De parca nu sunt tot copii si de parca lumea asta nu a degenerat pana intr-acolo, incat, ca parinte, ajungi aproape paranoic... Te concentrezi, totusi, pe educatia lui si incerci sa crezi ca lui, tie, voua nu vi se poate intampla tot ce vezi ca e rau in lume. Il inveti sa nu discute cu straini, sa nu se urce in masina unor necunoscuti, sa caute ajutor la politie atunci cand este in pericol... Si apoi se intampla un caz Caracal, auzi de o Alexandra, de o Luiza, de o fetita violata care se duce la politisti plina de sange, dar ei nici nu coboara din masina pentru a face ceva pentru ea... Si te intrebi, si te infurii si cauti solutii pentru a-ti proteja copiii de astfel de orori...
Si te gandesti sa ii inveti cum sa scoata un ochi fara regrete daca sunt in pericol, cum sa loveasca fara mila daca sunt atacati... cum sa ii transformi in monstri si sa ii inveti sa vada raul tocmai pentru a se feri de el. Pentru ca am ajuns sa traim intr-o tara in care institutiile pentru care platim sa ne apere nu mai au nicio legatura cu oamenii si au ajuns sa ii priveasca de sus cu o infricosatoare lipsa de umanitate.
Romania a devenit tara care nu mai da nicio sansa copiilor. Tara din care vrem sa ne plece copiii. Educatia este la pamant. Te duci la spital cu copilul bolnav si risti sa te intorci cu el acasa si mai bolnav. 112 si Politia te priveste cu indiferenta si te ia pe tine la intrebari daca ceri ajutorul. Pentru ca tii prea mult linia ocupata sau pentru ca s-ar putea sa te tii de farse.
Am acasa trei fete: doua de 15 ani, una de 12. Si ma gandesc serios sa le incui in casa, sa le tin izolate intr-o bula pentru a ma asigura ca nu li se intampla nimic rau. Pentru ca aici ne-ati adus, domnilor care conduceti tara asta de zeci de ani: sa ne gandim sa ne sechestram propriii copii pentru a ne asigura ca nu vor ajunge altii sa o faca.
De fapt, prin lipsa masurilor care sa asigure un trai decent in tara asta, indiferent despre ce domeniu vorbim, nu sunteti cu nimic mai prejos decat acel monstru de la Caracal, cum i se tot spune. Ati transformat tara asta intr-un loc lugubru in care ne tineti sechestrat prezentul si, mai grav, viitorul. Va rotiti la putere doar ca sa dati vina unii pe altii din patru in patru ani. Nu schimbati nimic altceva decat terenurile si asteptati sa va luati pensiile speciale. Dar nu va intrebati daca va mai avea cine sa vi le plateasca atunci cand va veni vremea.
Noi, oamenii obisnuiti, care platim taxe si impozite, care mai facem copii in tara asta, nu vrem decat sa fim respectati si nu vrem decat ca institutiile sa-si respecte menirea: aceea de a proteja cetateanul.
Sa nu se mai fluture demisii de onoare, ci sa se actioneze CU onoare pentru curatarea putregaiul existent la toate nivelurile, de la functionarasii blazati care se multumesc sa aiba un loc caldut de munca in care nu se spetesc prea tare, pana la sefii si sefutii care se comporta ca pe tarlaua lor la serviciu. Onoare nu inseamna sa pleci si sa te speli pe maini, ci sa rezolvi problemele pe care le vezi. Altfel, e doar lasitate. Si nesimtire. O lasitate si o nesimtire care ne distrug copiii si uneori ni-i omoara pe bune, nu le omoara doar viitorul.
Noi, romanii simpli, cerem toleranta zero pentru orice neregula din institutiile menite sa ne protejeze. Infractori si criminali vor exista mereu, dar asta nu inseamna ca trebuie lasati sa actioneze in voie; pentru ca asa nu se vor imputina niciodata, ci vor fi incurajati. Schimbarea nu se face de azi pe maine, asta o poate intelege toata lumea, dar nu ne mai jigniti cu pseudomasuri si cu plimbat de hartii de colo, colo!
Haideti sa schimbam cumva Romania din tara lui "Mircea, fa-te ca lucrezi!", din tara in care din cand in cand mai mor niste oameni, ne mai mor niste copii, ca sa ne arate cat de mare e putregaiul pe care apoi il ascundem din nou sub pres, dupa ce trece valul de emotie.
Am acasa trei fete si daca pana acum le-am invatat sa fie legate de familie si de "glie", voi incepe sa le invat ca trebuie sa faca tot ce pot pentru a fugi de aici. Sa lase in urma tot, fara regrete. Chiar si pe noi. Pentru ca voi, cei aflati acolo de unde ar trebui sa vina schimbarile alea firesti si masurile alea pentru "mai bine" ne lasati copiii sa moara cu o indiferenta si o nesimtire absolut inspaimantatoare! Ajunge!"