Ai auzit, cu siguranta, de sindromul Peter Pan, caracteristic acelor adulti care prefera sa copilareasca si refuza sa isi ia viata in maini. Dar stiai ca exista si sindromul Wendy, la mame?
Wendy este fetita din celebrul roman Peter Pan, scris de James Matthew Barrie in 1904, care are grija si de fratii ei, si de copii pierduti, si de Peter Pan. Ea este ca o mama grijulie pentru toti, desi este doar o fetita si ea. Cand vine vorba de mame, sindromul Wendy descrie acea tendinta de a fi ultraprotectoare, de a controla tot ce fac copilul si/sau partenerul si de a lua asupra sa, benevol, toate responsabilitatile din familie.
Mamele cu sindrom Wendy au copii cu sindrom Peter Pan
Mamele cu sindrom Wendy sunt supraprotectoare si nu isi lasa copiii sa creasca. Acesti copii vor deveni, cel mai probabil, adulti cu sindromul Peter Pan. De cele mai multe ori sindromul Wendy se face simtit atat in calitate de mama, cat si in calitate de partenera de viata. Rezultatul: nici copilul, nici perechea sa nu sunt lasati sa isi asume vreo responsabilitate.
Sindromul Peter Pan a fost definit in 1983 de psihologul american Dan Kiley si caracteriza oamenii care refuza sa creasca. In anul urmator, el a folosit termenul de sindrom Wendy pentru acele persoane care se comporta ca mame sau tati atat fata de jumatatea lor, cat si fata de alte persoane importante pentru ele. Existenta sindromului nu este sustinuta de psihologia stiintifica, dar este comuna in psihologia populara.
Caracteristicile mamelor cu sindrom Wendy
Sindromul Wendy descrie mamele care cauta sa rezolve toate problemele copiilor lor si sa-i fereasca de orice suferinta si frustrare. De obicei, o mama "Wendy" tinde sa creasca un copil Peter Pan, potrivit unui studiu realizat de profesionisti de la Universitatea din Granada in 2007 si publicat in ScienceDaily .
Comportamentul mamelor ultra-protectoare este considerat unul extrem, chiar obsesiv, care poate avea consecinte negative atat pentru copii, cat si pentru femei. Desi este absolut firesc ca o mama sa isi doreasca sa isi apere copilul de orice este negativ, in momentul in care tot ceea ce face il impiedica sa creasca, sa se dezvolte, sa isi dobandeasca autonomia nu este gresit sa spunem ca vorbim despre o tulburare care are ca rezultat o relatie disfunctionala.
O mama "Wendy" se teme, in esenta, de orice i-ar putea face copiii sa sufere si nu realizeaza ca, fiind exagerata in a-i proteja, ii face dependenti, fricosi si nesiguri.
Femeile predispuse sa devina mame "Wendy"
Aceste mame proiecteaza, cumva, asupra copiilor toate frustrarile lor din copilarie. Totodata, prin faptul ca isi asuma toate responsabilitatile, chiar si fara sa li se ceara asta, incearca sa se valideze ca fiind esentiale, de neinlocuit si demne de toata dragostea pe care o primesc.
Ele sunt, de obicei, femei care:
• au fost private de afectiune si protectie in copilarie
• au crescut fara tata
• mamele singure, care vor sa se asigure ca nicio secunda copiii lor nu se simt abandonati, respinsi sau privati de atentie.
Comportamente specifice ale mamelor cu sindrom Wendy
O mama "Wendy" este mereu ocupata, nu are mai deloc timp pentru ea si spera sa i se recunoasca meritele la tot pasul. Este o adevarata leoaica, chiar si atunci cand situatia nu o impune, si nu isi lasa copilul sa faca absolut nimic pentru a nu se simti oprimat. Scopul ei final este sa fie iubita si apreciata, sa ii multumeasca pe toti.
Comportamente tipice mamelor supraprotectoare pot fi:
• scoaterea copiilor din anumite medii
• impiedicarea acestora sa-si asume responsabilitati
• grija exagerata fata de copii
• asumarea tuturor treburilor casnice, fara a delega responsabilitati copiilor sau partenerului
• satisfacerea oricarui capriciu al copiilor
• pierd deliberat la jocuri doar ca sa nu se simta copiii invinsi
• obisnuiesc sa faca temele in locul lor
• renunta la propriile nevoi sau vise
• considera ca sacrificiul este dovada suprema de dragoste
• permisivitate excesiva
• impiedicarea copilului sa ia o decizie cat de mica.
Cum sa depasesti sindromul Wendy
Multe mame este posibil sa se recunoasca in aceasta descriere, chiar daca au alunecat in aceasta zona ca intr-o capcana; asta s-a intamplat pentru ca limita dintre protejarea copilului cu cele mai bune intentii si protectia excesiva, contraproductiva, este de obicei foarte fina.
Sa recunosti ca ai o problema nu este simplu, insa identificarea si ei, incercarea de a renunta la controlul excesiv si la protejarea copiilor chiar si atunci cand nu este nevoie pot fi primii pasi catre o relatie sanatoasa mama-copil.
Chiar daca ai alunecat pe panta sindromului Wendy lucrurile se pot schimba din mers. Da-le voie copiilor sa isi asume responsabilitati, iar daca nu stiu cum sa o faca, pentru ca nu au invatat pana acum, deleaga-le sarcini conforme cu varsta lor. Acorda-le increderea de care au nevoie pentru a se dezvolta emotional si pentru a fi independenti.
Daca ti se pare prea greu sa faci singura pasul in afara tiparului de mama "Wendy", a apela la un psihoterapeut nu este niciodata o rusine.
Fa tot ce este nevoie pentru a-ti creste stima de sine, pentru a invata sa delegi responsabilitati si pentru a invata sa ai incredere in ceilalti. Copiii trebuie sa creasca si au nevoie sa fie lasati sa o faca singuri de la un moment dat!
FOTO: Pixabay.com