Anorexia la copii

Anorexia este o tulburare alimentara frecventa si extrem de grava care se caracterizeaza in principal prin infometare, scaderea in greutate, distorsionarea imaginii corporale si o frica intensa de a lua in greutate. Aceasta mai este cunoscuta si sub numele de anorexie nervoasa.

Fetele sunt mai predispuse la a face aceasta tulburare decat baietii, iar perioada in care riscul este cel mai mare este in adolescenta si ca tanar adult. Totusi, nici copiii mai mici nu sunt exclusi din statisticile cu privire la manifestarea acestei boli

Cauzele acestei tulburari alimentare nu sunt cunoscute. Ea incepe adesea cu un comportament dietetic nevinovat din partea copilului si progreseaza gradual spre o pierdere in greutate extrema si nesanatoasa. Exista insa factori de risc asociati acestei afectiuni:

• atitudinile sociale cu privire la aspectul fizic;

• influentele familiale;

• factorii genetici;

• factori de dezvoltare si neurochimici.

Adolescentii care dezvolta aceasta tulburare este cel mai probabil sa faca parte din familii cu istoric de diverse tulburari alimentare sau probleme de greutate, boli fizice sau mentale etc.

Exista 2 tipuri de anorexie, ambele la fel de comune:

• restrictiv (extrem de sever, la limita infometarii);

• cel de purificare (bulimia).

Acestea sunt cele mai comune simptome ale anorexiei. Totusi, fiecare copil poate manifesta diferit boala:

• scadere drastica si rapida in greutate;

• frica intensa ca se ingrasa, desi in realitate el slabeste constant;

• imagine distorsionata a formei, marimii corpului si a greutatii lui; se vede mereu prea gras, spune mereu ca se simte gras etc.;

• la fete se manifesta prin absenta a 3 menstruatii consecutive, fara sa existe alte cauze care ar provoca acest lucru;

• activitate fizica excesiva;

• neaga sentimentele de infometare;

• preocupat de prepararea propriei mancari;

• comportamente alimentare ciudate.

Din cauza infometarii si proastei alimentatii, pot aparea si alte simptome asociate:

• piele uscata atunci cand o ciupesti si ii dai drumul;

• deshidratare;

• dureri abdominale;

• constipatie;

• letargie;

• oboseala;

• hipotermia;

• emaciere;

• ingalbenirea pielii.

Atat parintii, cat si profesorii, antrenorii si alte persoane cu care intra in contact copilul trebuie sa ii monitorizeze cu atentie comportamentul si sa urmareasca semnalele. In cazul in care observi manifestari ciudate ale copilului vizavi de comportamentul alimentar, un psihoterapeut este cel mai indicat pentru a pune diagnosticul de anorexie, acolo unde este cazul.

Tratamentul anorexiei este personalizat pentru fiecare caz in parte si este bazat in principal pe:

• varsta copilului, starea generala de sanatate si istoric medical;

• severitatea simptomelor;

• toleranta la anumite emdicamente, proceduri si terapii etc.

Anorexia se trateaza de obiceiu folosindu-se o combinatie de:

• terapie individuala (tehnici cognitive si comportamentale);

• terapie de familie;

• reabilitare nutritionala (cu ajutorul medicilor si nutritionistilor);

• medicatie.

Masurile profilatice pentru scaderea incidentei anorexiei printre copii nu sunt foarte clar delimitate. Totusi, incurajarea obiceiurilor culinare sanatoase si a atitudinilor realiste cu privire la greutate si dieta ar putea fi de ajutor.

Sursa foto: freepik