Epilepsia la copii

Epilepsia este o afectiune neurologica de 2 ori mai comuna la copii decat la adulti. Ea apare in copilarie si necesita o monitorizare atenta a copilului, crizele epileptice fiind adesea insotite si de pierderea cunostintei. Primele semne ale epilepsiei sunt convulsiile, iar necesitatea supunerii copilului unor teste de diagnosticare devine o urgenta.

Epilepsia este o afectiune neurologica cauzata de anumiti factori ce intervin la nivelul impulsurilor electrice de la nivelul creierului provocand descarcari:

• bruste;

• excesive;

• dezoorganizate.

Aceste descarcari neobisnuite duc la aparitia convulsiilor la copii (perioade temporale scurte in care copilul manifesta spasme musculare in anumite parti ale corpului si pot fi insotite de lesin).

• este o tulburare neurologica care apare des in copilarie; aceasta boala afecteaza copiii in mai mare masura decat adultii;

• epilepsia este de 2 ori mai comuna la copii decat la adulti si apare in tarile in care exista o incidenta mare a copiilor.

• malformatiile;

• infectiile (in general cerebrale - meningita, encefalita, infectiile parazitare);

• tumori cerebrale;

• traumatisme craniene;

• tulburari electrolitice (hipokaliemia, hipocalcemia, hipomagneziemia etc);

• afectiuni metabolice.

• factori genetici (daca cineva din familie a suferit de aceasta boala);

• expunerea la substante toxice;

• convulsii febrile (febra crescuta la copii de pana la 5 ani);

• intoxicatia cu plumb;

• intoxicatii alimentare;

• probleme in dezvoltarea cerebrala, aparute in viata intrauterina etc.

Cele mai clare simptome ale epilepsiei sunt convulsiile. Insa nu orice fel de convulsie inseamna epilepsie. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar cele pentru aceasta afectiunea neurologica sunt destul de greu de identificat, mai ales ca se manifesta diferit de la un copil la altul.

Totusi ele pot dura de la cateva secunde pana la minute si pot fi insotite de pirderea cunostintei.

Epilepsia este destul de dificil de diagnosticat, deoarece principalul ei simptom, convulsiile, nu este intotdeauna asociat ei. De aceea, se poate recurge la necesitatea unor teste clinice speciale. Acestea sunt facute numai in urma examinarii atente a copilului de catre un medic neurolog si aparitiei unor suspiciuni care trebuie confirmate.

Testele sunt in general realizate pentru:

• a confirma o suspiciune;

• a determina tipul convulsiilor sau al epilepsiei;

• a determina cauza;

• a evalua probleme fiziologice sau psihologice conexe;

• a aprecia cel mai potrivit tip de tratament pentru fiecare copil in parte.

Un copil care manifesta covulsii si pierderi de cunostinta si este dus la medic va trece prin mai multe etape pana la diagnosticarea epilepsiei:

• analiza de sange pentru a se stabili glicemia, calciul, magneziul si nivelul de sare din organism;

• EEG sau electroencefalograma (care urmareste activitatea undelor cerebrale ale copilului pentru a depista anormalitati si eventual semne ale activitatii epileptice);

• teste de scanare cerebrala (computer tomograf, imagistica prin rezonanta magnetica);

• acolo unde este cazul se poate realiza chiar si o punctie lombara;

• teste metabolice ale sangelui si urinei;

• teste genetice (examinarea cromozomiala).

Epilepsia este o boala cronica care nu poate fi tratata complet, insa poate fii tinuta in frau foarte bine cu ajutorul unei medicatii specifice. Un control asupra acestei boli inseamna totodata o calitate mai buna a vietii copilului.

Netratata, epilepsia poate pune viata copilului in pericol, supunandu-l la diverse accidente, deoarece crizele pot aparea oricand: cand este in apa (inecatul), cand merge ( caderi fatale) sau cand mananca (determina aparitia sufocarii)

In cazul epilepsiei se recomanda in general medicatia specifica indicata de un medic neurologist specializat. Acestea sunt asa numitele medicamente anticonvulsive:

• fenobarbital;

• acid valproic;

• fenitoina;

• lamotrigina;

• topiramat.

Mai exista si alte forme de tratament pentru epilepsie recomandate copiilor:

• dieta ketogenica (bazata pe monitorizarea carbohidratilor din organism in vederea prevenirii crizelor epileptice);

• interventia chirurgicala (atunci cand copii au o epilepsie intractabila – care nu raspunde la medicamente – ei devin candidati pentru operatie);

• terapia VNS (stimulare nervoasa vagala prin implantarea sub coaste a unui dispozitiv micut care stimuleaza nervul vag prin impulsuri electrice si cu frecvente variabile).

In general, daca epilepsia este tinuta sub control, copiii pot duce o viata obisnuita si pot participa la diverse activitatii specifice varstei. Doar in cazul sporturilor ei trebuie sa fie mai precauti si atent monitorizati.

Epilepsia nu afecteaza performantele scolare ale unui copil. Doar crizele epileptice care se pot declansa ar putea intrerupe ritmul de invatare. Insa coeficientul de inteligenta sau intelectul copilului nu este afectat in niciun fel de aceasta boala. Mai degraba problemele la scoala cu invatatul apar din cauza absentelor necesare pentru vizitele la medic, a tratamentului sau a crizelor epileptice.

Desi nu are niciun efect asupra comportamentului copiilor, acestia pot deveni mai izolati si mai apatici sau iritati atunci cand sufera de epilepsie.

Important este ca acesti copii sa nu fie vazuti ca niste persoane cu handicap, ci sa fie tratati in mod normal, asemenea altor copii de varsta lor.