Infectia cu adenovirus la copii

Infectia cu adenovirus este o conditie medicala care afecteaza persoanele de orice varsta, dar se intalneste cel mai adesea la copiii mici. Infectia se declanseaza in special in sezoanele de iarna, primavara si in vara timpurie. Adenovirusurile sunt un grup de virusuri care determina afectiuni respiratorii - raceala, conunctivita, bronsita, pneumonie etc. - sau ale tractului intestinal (digestiv). Simptomele sunt asemanatoare cu ale racelii si gripei, dar pot varia de la un copil la altul.

Caile de raspandire a adenovirusurilor de la o persoana infectata la copil sunt variate. Tulpinile care provoaca infectia la nivelul cailor respiratorii se transmit pe fondul unei igiene incorecte a mainilor, in urma contactului direct cu obiecte contaminate sau cu secretiile infectate ale unui bolnav.

Virusurile se transmit si pe cale respiratorie prin inhalarea aerului expirat de persoanele infectate. Cele care provoaca infectia la nivelul tractului intestinal se transmit prin contactul direct cu fecale infestate si apoi prin atingerea gurii, ochilor si a nasului cu mainile contaminate.

Tabloul simptomatologic difera in functie de organele unde se declanseaza infectia. In general, infectia cu adenovirusuri are manifestari usoare sau moderate, care difera de la un copil la altul, si care sunt adesea confundate cu ale altor boli.

Simptomele infectiilor respiratorii cu adenovirus debuteaza dupa 2-14 zile de la expunere si se caracterizeaza prin:

• rinoree (secretii nazale abundente);
• dureri in gat;
• febra;
• tuse severa;
• dificultati de respirare (nas infundat);
• inflamarea nodulilor limfatici;
• dureri de cap;
• senzatie de moleseala.

Simptomele infectiilor tractului intestinal cu adenovirus debuteaza dupa 3-10 zile de la expunere si persista, in general, in jur de 1-2 saptamani. Se caracterizeaza prin:

• episoade diareice bruste si recurente, foarte apoase;
• febra;
• rigiditate abdominala;
• varsaturi.

  Diagnosticarea infectiei cu adenovirus se face doar in urma unui control medical amanuntit, care vizeaza un examen fizic, o anamneza privind simptomele, precum si realizarea unor teste pentru depistarea virusului in organism.

In functie de simptomatologia prezenta, medicul poate recomanda analizarea probelor de saliva (exudat), sange sau fecale, iar in cazuri severe, se poate prescrie si o ecografie la nivelul toracelui (mai ales daca exista suspiciunea de pneumonie).  

Nu exista un tratament care sa vindece infectiile cu adenovirusuri. La fel ca in cazul oricarei viroze, medicul va recomanda o serie de masuri - medicamentoase si nu numai - pentru ameliorarea simptomelor, dar si pentru intarirea sistemului imunitar, singurul care poate lupta impotriva infectiei.

Antibioticele sunt inutile in tratarea acestei infectii. Schema terapeutica se stabileste in functie de tipul infectiei, cat si de alti parametri ce vizeaza:

• varsta;
• istoricul medical si familial;
• starea generala de sanatate;
• complicatiile infectiei;
• toleranta si alergia la diverse medicamente, proceduri etc.

Tratamentul infectiei respiratorii cu adenovirus include urmatoarele masuri:

• cresterea consumului de lichide (pentru restabilirea echilibrului electrolitic din organism, afectat de transpiratie si febra);

• medicatii bronhodilatatoare (pentru deblocarea cailor respiratorii - se recomanda in special aerosoli);

• suplimentarea cu oxigen, prin canule nazale sau masca (in cazuri severe, in care copilul are dificultati de respiratie);

• ventilatie mecanica (in cazul in care caile respiratorii sunt sever afectate, iar copilul nu poate respira singur).

Tratamentul infectiei intestinale cu adenovirus include in special rehidratarea orala (cu apa, lapte sau bauturi cu electroliti - pentru compensarea lichidelor pierdute prin episoadele diareice si febra).

Regimul alimentar trebuie sa fie usor si bazat mai mult pe alimente lichide (supe, compoturi etc.). In masura in care copilul tolereaza, se continua si alimentatia cu hrana solida usoara. Cazurile severe de deshidratare necesita internare in spital si masuri de urgenta privind restabilirea echilibrului electrolitic - administrarea intravenoasa a lichidelor.

In conditiile in care copilul nu poate fi hranit pe gura, medicii vor recurge la tuburile nasogastrice pentru administrarea substantelor nutritive de care organismul lui are nevoie. Majoritatea copiilor isi revine in cateva zile de la luarea primelor masuri terapeutice, riscul de complicatii fiind foarte scazut. Insa exista si situatii in care infectia poate persista pana la 10-14 zile.

In cazul in care masurile terapeutice luate la domiciliu nu dau rezultate, iar simptomele persista mai mult decat a prognozat medicul, se inrautatesc sau apar altele noi, intoarce-te cu copilul la spital, pentru mai multe investigatii. Este posibil ca infectia sa se fi acutizat si sa fi determinat aparitia unor complicatii.

Copiii care au fost diagnosticati cu pneumonie pot dezvolta boli de plamani cronice, iar cei care au fost depistati cu infectii intestinale risca sa sufere de ocluzie sau blocare intestinala care necesita atentie medicala imediata.

Ca in cazul oricarui tip de infectie virala, preventia ramane cel mai bun tratament impotriva acestor afectiuni incomode. O igiena personala corespunzatoare protejeaza copilul de riscul acestor infectii. Invata-l sa se spele pe maini inainte de a duce mana la gura, ochi sau nas ori de a manca ceva.

Igienizarea corecta a mainilor previne riscul de raspandire a virusului. In plus, izolarea copilului de persoane sau colectivitati in care exista cazuri de infectii active ceste o buna masura preventiva impotriva bolii. Si sterilizarea atenta a jucariilor si tacamurilor pe care le foloseste copilul cand mananca poate ajuta la prevenirea infectiei virale.  

Copilul tau a suferit vreodata de infectia cu adenovirus? Ai depistat-o la medic sau ai tratat-o ca pe orice alta raceala sau afectiune virala? Impartaseste-ne cele mai bune masuri terapuetice care grabesc recuperarea copilului in caz de infectie cu adenovirus, in sectiunea de comentarii de mai jos!