Infectiile tractului respirator superior (Racelile)

Numarul racelilor pe care un copil le poate avea este de10 ori mai mare decat numarul tuturor celorlalte boli luate la un loc. Mecanismul lor patogenic este doar partial inteles in acest moment. Se pare ca sunt provocate de o gama variata de virusuri, atat de mici incat nu se vad la microscopul optic. Se crede ca exista mai mult de doua sute de virusuri care pot produce un episod banal de raceala. Daca nu se intampla nimic neobisnuit, raceala trece in 3 pana la 10 zile.

Raceala virala duce la scaderea rezistentei organismului, in special la nivelul mucoasei nazale si faringiene, iar germenii care produc boli mai severe (streptococul, pneumococul si Haernophilus influenzae) trec la actiune. In acest caz, ei sunt denumiti invadatori secundari si pot declansa singuri imbolnaviri in alte circumstante. Adesea, ei se gasesc in mod normal la nivelul mucoasei nazale si faringiene, dar nu au actiune nociva datorita barierelor naturale de protectie a organismului. Cand rezistenta organismului e scazuta, ei au sansa sa se multiplice si sa invadeze tesuturile, ducand la aparitia pneumoniei, infectiilor urechii sau sinuzitelor.
Cel mai bun mod de a va feri de raceala este sa evitati contactul direct, fizic cu cineva care este bolnav de guturai.

 In primul an de viata exista toate sansele ca guturaiul la sugar sa aiba o forma usoara. La inceput, copilul poate stranuta, apoi va prezenta rinoree si obstructie nazala. S-ar putea sa si tuseasca un pic. Foarte rar apare febra. Cand nasul e infundat cu secretii abundente, ati dori sa-l puteti sufla dumneavoastra in locul lui, dar el nu pare deranjat. In schimb, faptul ca nu poate respira il face pe copil sa se agite cu disperare, refuzand chiar sa suga uneori.

Obstructia nazala se poate rezolva aspirand mucusul cu pompitele speciale de cauciuc. Strangeti para de cauciuc, introduceti varful cu delicatete in nara sugarului si dati drumul la para. Puteti pune una-doua picaturi de apa sarata in nara infundata inainte de a incepe operatiunea descrisa anterior. Tineti minte ca mucoasa nazala a sugarului este foarte sensibila asa ca este bine sa nu o traumatizati si nici sa nu exagerati cu operatiunea de degajare a obstructiei nazale. Limitati-va la perioada care precede masa si respectiv somnul.

Umezirea atmosferei din camera ajuta uneori ia prevenirea obstructiei nazale. Daca obstructia e severa, medicul poate prescrie instilatii pentru nas adecvate (inainte de supt) sau administrarea unor medicamente pe gura care sa fie administrate inaintea suptului. Sugarul nu isi pierde de obicei pofta de mancare, iar raceala se termina in maxim o saptamana. Este posibil (mai rar) sa dureze mai mult fara sa apara complicatii. Daca au trecut 2 saptamani si simptomele persista, trebuie sa chemati medicul.

Evident, guturaiul la sugar poate lua si forme grave, degenerand in otite, sinuzite si alte complicatii. In cursul bolii sugarul poate prezenta un episod febril ce poate indica o infectie bacteriana secundara. Daca apare tuse frecventa sau suieratoare, copilul trebuie neaparat examinat de medic, chiar daca nu are febra. Aceeasi regula se aplica si daca starea generala e alterata, copilul aratand bolnav in timpul unei raceli banale. Cu alte cuvinte, un sugar poate fi grav bolnav fara a avea febra, mai ales in primele 2-3 luni de viata, in aceste luni rezistenta la infectii este foarte scazuta. Daca apare un episod febril va trebui supus atentiei medicului.

Guturaiul

Unii copii au in continuare raceli la fel de usoare ca atunci cand erau sugari. Totusi, cel mai des intalnita este situatia infectiilor acute ale cailor respiratorii superioare mai grave. Dupa 6 luni -1 an, este indicat sa se urmareasca ce se intampla cel mai frecvent. O fetita de 2 ani este sanatoasa tun dimineata, la pranz pare insa obosita si nu prea are pofta de mancare. Doarme dupa-masa, iar cand se scoala nu se simte prea bine si parintii ii iau temperatura constatand ca are 38°C. Pana cand vine doctorul, febra s-ar putea sa urce la 39-40°C. Obrajii copilului sunt rosii, iar privirea usor sticloasa, dar altfel fetita nu pare afectata. S-ar putea ca seara sa manance putin sau chiar deloc. Nu exista simptomele obisnuite de raceala, iar tot ce a putut descoperi medicul este o eventuala roseata in gat, in ziua urmatoare mai poate aparea o usoara febra, dar acum nasul a inceput sa curga si poate ca fetita tuseste din cand in cand. De acum incolo, raceala urmeaza cursul obisnuint putand dura intre 2 zile si 2 saptamani.

Exista si variante ale acestui scenariu. Uneori, copilul vomita de la inceput, cand temperatura creste brusc mai ales daca la pranz parintii au fortat fetita sa manance impotriva vointei ei (intotdeauna este bine sa luati in serios un copil care afirma ca nu are pofta de mancare). Alteori febra dureaza cateva zile, pana incep sa apara simptomele de guturai, si uneori nu mai este urmata de acestea. Termenul de gripa se foloseste de obicei cand predomina simptomele generale de tipul febrei sau starii generale alterate, in locul celor locale de tipul rinoreei sau diareei. Puteti sa va ganditi ca febra care dureaza o zi sugereaza un guturai, copilul se simte insa bine dupa episodul febril dar dupa cateva zile poate sa apara rinoree sau tuse.

Copiii mai mari de 6 luni pot incepe orice banal guturai cu un episod febril asa ca nu trebuie sa va speriati foarte tare. Totusi va trebui sa luati legatura cu medicul sau asistenta de fiecare data cand copilul se simte bolnav deoarece, uneori, poate semnifica o infectie mai serioasa.
Peste varsta de 5-6 ani febra nu mai apare in acest context.
Febra care apare dupa ce simptomele guturaiului s-au diminuat indica faptul ca a aparut o alta infectie sau cea existenta s-a agravat. Nu trebuie sa va alarmati neaparat, dar medicul trebuie sa examineze copilul din nou pentru a vedea daca nu exista o infectie la nivelul urechilor, aparatului respirator sau cailor urinare.

Cand trebuie chemat medicul?

Nu e nevoie sa fie chemat medicul cand copilului doar ii curge nasul sau tuseste de cateva ori pe zi. Dar trebuie neaparat chemat cand apar noi manifestari, cum ar fi durerea de ureche, tusea sau febra care apare sau se accentueaza la cateva zile dupa debutul racelii. Tahipneea (respiratia accelerata), iritabilitatea, oboseala excesiva care insotesc o raceala sunt simptome care necesita un consult medical de urgenta.

Tratamentul necesar

Majoritatea medicilor si parintilor nu retin copilul in casa si nu ii dau tratament atunci cand are o raceala simpla. Retineti ca aceste raceli simple sunt produse de virusuri si, ca urmare, antibioticele nu sunt de nici un folos. Folosirea lor excesiva si neadecvata nu va face decat sa determine selectarea unor colonii rezistente. Ca atare, atunci cand veti avea nevoie de medicament, el nu va mai fi util.

Daca totusi copilul dumneavoasta este susceptibil la raceli prelungite sau cu complicatii (cum ar fi bronsita sau otita), este necesar sa fiti mai precauti.

Atmosfera in camera trebuie sa fie umeda

Medicii recomanda uneori umidificarea aerului in camera copilului in timpul unei  raceli. Este contracarata uscaciunea din aer datorata incalzirii camerei si se umezesc suficient mucoasele nazale si faringiene fiind ameliorata inflamatia lor. Umidificarea aerului este de o valoare deosebita in tratarea tusei uscate, rebele sau a crupului. In anotimpul cald, cand nu se incalzeste camera, este mai putin necesara umidificarea aerului. Cel mai eficient, dar si costisitor (intre 40-400 $), este nebulizatorul (umidificator) ultrasonic. Se poate folosi si unul obisnuit care costa sub 30 $. Indiferent de tipul folosit, va trebui insa sa curatati rezervorul de apa cel putin o data pe saptamana cu un amestec de acid clorhidric si apa. Se previne astfel cresterea mucegaiurilor si a bacteriilor in rezervor si raspandirea lor in incapere.

Un dispozitiv electric care produce umidifiere generand vapori fierbinti prin plasarea unei rezistente electrice sub un vas cu apa care este adusa la punctul de fierbere poate parea mai putin costisitor avand in vedere ca poate fi folosit si pentru incalzire. Este mai periculos deoarece un copil il poate lovi, vasul se rastorna si copilul poate sa se opareasca. Daca doriti un asemenea aparat, asigurati-va macar ca are un termostat pentru a putea sa se opreasca singur in cazul in care apa ajunge la temperatura dorita.

Picaturile nazale

Medicul poate prescrie instilarea unor picaturi in nas. Aceste preparate sunt, in general, de 2 tipuri. Primul este reprezentat de apa sarata, pe care o puteti prepara cu 1/2 lingurita de sare la 200 ml in apa calduta sau o puteti cumpara sub forma de fiole de ser fiziologic de la farmacie. Acest tip duce la inmuierea secretiilor uscate si usureaza respiratia. Secretiile inmuiate cu apa salina se aspira cu o pompa speciala de cauciuc dupa una sau doua picaturi de ser fiziologic puse in nas.
Celalalt tip de picaturi pentru nas este reprezentat de substante decongestionante ale mucoaselor nazale. Se creeaza mai mult spatiu pentru respiratie si se poate drena mucusul. Principalul dezavantaj este ca, dupa faza de vasocostrictuctie, tesuturile reactioneaza printr-o inflamatie si mai puternica. Nasul va fi din nou infundat, iar daca instilatiile se repeta prea des, mucoasa nazala va putea fi iritata.

Exista 2 situatii cand se pot folosi cu efect benefic aceste picaturi. Prima este cand nasul copilului e asa de infundat incat acesta devine extrem de agitat. El nu poate suge, fiindca se sufoca, iar somnul ii este mereu intrerupt, in acest caz, putandu-se folosi si aspirarea cu pompa de cauciuc a secretiilor nazale. Copiii mai mari care nu pot dormi din cauza nasului infundat pot beneficia si ei de pe urma acestui tratament. A doua situatie este stadiul final al unei raceli grave, cand secretiile nazale purulente sunt atat de groase incat nu se pot drena de la sine.
Picaturile nazale nu trebuie folosite decat la sfatul medicului, nu mai des decat la 6 ore interval. Nu le folositi mai mult de 5 zile decat la indicatia medicului. Un dezavantaj al picaturilor nazale este ca pe multi copiii ii deranjeaza si, de multe ori, nu fac atat de mult bine incat sa merite efortul de a le administra.

Sunt unele cazuri in care medicul poate prescrie unele medicamente cu administrare orala. Multi medici folosesc medicamente administrabile sub forma de solutie (care sunt preferabile picaturilor) pentru a reduce secretia sinusala, bronsica, precum si nazala.

Cum se administreaza picaturile

Picaturile nazale au efect mai bun daca sunt administrate astfel incat sa ajunga si in partile cele mai profunde ale nasului. Aspirati mucusul din vestibulul nazal cu pompa, apoi culcati copilul pe spate pe marginea unui pat, cu capul atarnand in jos. Instilati apoi picaturile in nari si tineti copilul in aceeasi pozitie 30 de secunde, ca picaturile sa poata ajunge pana in fundul cavitatilor nazale.

Medicamentele antitusive

Ele nu pot vindeca o tuse, in sensul distrugerii germenilor care au provocat infectia. Au efect doar de a usura drenarea mucusului din caile respiratorii superioare, in special din trahee. O persoana care are o infectie a cailor respiratorii trebuie sa tuseasca din cand in cand, pentru a elimina prin expectoratie secretiile purulente. Este foarte important ca reflexul de tuse sa nu fie suprimat definitiv. Doctorul poate prescrie medicatia antitusiva cu scopul de a usura suferinta bolnavului, de a scadea intensitatea episoadelor de tuse care nu il lasa pe bolnav sa se odihneasca, sa manance si care produce iritatia gatului. Orice episod de tuse care nu cedeaza si care se repeta trebuie sa fie supus atentiei medicului. Acesta trebuie sa va recomande un medicament de tuse adecvat pentru copilul dumneavoastra. Nu administrati copilului medicamente pentru adulti.

Conditiile mentinerii sanatatii

Multi oameni au impresia ca racesc mai usor daca sunt obositi sau stau in frig, dar adevarul acestei afirmatii nu a fost inca dovedit. Insa odihna si o imbracaminte adecvata sunt suficiente masuri de precautie.

Camerele care sunt incalzite pe vreme de iarna devin prea uscate afectand mucoasele respiratorii mai ales cand nasul este plin de mucozitati. Temperatura in camera trebuie sa fie sub 21° C. Multe mame pun in camera un vas cu apa deasupra sursei de incalzire. Metoda este adesea ineficienta si periculoasa atunci cand in zona sunt copii. Este bine ca temperatura sa ramana constant sub 21° si sa fie masurata regulat, cu termometre de buna calilate, corect calibrate.

Ce efect are alimentatia asupra rezistentei la infectii?

In mod normal, fiecare copil trebuie sa primeasca o alimentatie echilibrata. Nu exista dovezi ca un copil care primeste deja o varietate de alimente va avea mai putine (sau mai multe) raceli daca se introduce un nou aliment (sau se elimina din cantitatea primita altul). Nu exista dovezi ca o cantitate mai mare decat cea normala, necesara, de vitamina C poate preveni racelile.Varsta joaca un rol important
Deoarece in zilele noastre mai multi copii sunt introdusi repede in colectivitate (crese, gradinite, exista tendinta ca intre varsta de 4 luni si 2 ani sa apara forme mai dese si mai prelungite de boala si cu multe complicatii. Dupa varsta de 2-3 ani, frecventa si gravitatea racelilor descresc. La varsta de 9 ani, copiii fac doar jumatate din numarul de raceli de la 6 ani, iar la 12 ani doar jumatate din numarul de la 9 ani. Acest lucru constatat statistic trebuie sa reprezinte o alinare pentru parintii carora li se pare ca micutul lor e permanent racit.

Factorul psihologic in guturai

Psihiatrii sunt foarte siguri ca anumiti adulti si copii sunt mult mai susceptibili la raceli in perioadele de tensiune sau suparare. Nu este nimic misterios. Oamenii de stiinta au demonstrat existenta unei legaturi intre emotii si imunologie. Stresul pare sa scada rezistenta organismului la infectii si  influenteaza asupra leucocitelor si a celorlalte celule si substante implicate in reactiile imune.

Transmiterea racelii

Contactele cu alti copii

Exista si un alt factor care influenteaza numarul de raceli pe care il poate prezenta un copil, si acesta este numarul copiilor cu care se joaca, mai ales in spatii inchise. Copiii care locuiesc la o ferma izolata au mai putine episoade de guturai deoarece sunt expusi la mai putini germeni. Pe de alta parte, copilul care merge in colectivitate (gradinita, cresa, scoala) are foarte multe raceli, fiind expus la o varietate mult mai mare de germeni. Din pacate, boala se poate transmite chiar cu o zi inainte ca persoana respectiva sa aiba ea insasi, iar uneori germenii pot fi transmisi de o persoana care nu are boala.

Poate fi limitata transmiterea racelii la alti membrii ai familiei?

Majoritatea racelilor aduse in familie afecteaza copiii mai mici cel putin intr-o forma usoara, mai ales daca exista putin spatiu si se folosesc aceleasi camere. Germenii sunt transmisi de la o persoana la alta prin picaturile imprastiate in aer prin stranut sau tuse (in doze masive), precum si prin aerul respirat in care pluteste un numar suficient de mare de germeni. Parintii (mai ales daca au o raceala cu dureri in gat) trebuie sa evite sa stranute, sa tuseasca sau sa respire direct spre fata copilului, trebuie sa se spele pe maini cu apa si sapun inainte de a manevra obiectele care ajung in gura copilului (lingurita, tetina, jucarii, hrana) pentru a evita transmiterea unui numar mare de germeni.Daca suspectati o persoana straina ca e racita (sau are alta boala transmisibila) fiti foarte fermi in a nu o lasa in aceeasi casa cu copilul sau la o distanta sub 4-5 m de carucior cand sunteti la plimbare.

Sursa foto: www.pexels.com