Ce este meningita?
Meningita este o inflamatie a meningelui (ansamblu de membrane ce invelesc si protejeaza creierul si maduva spinarii) cu etiologie virala (meningita aseptica) sau bacteriana. La nou-nascutii pana in doua luni poarta numele de meningita neonatala. Atat meningita virala, cat si cea bacteriana pot avea forme foarte severe. La sugari si copiii mici, cea de tip viral se manifesta mai usor si deseori se remite in maxim 10 zile, pe cand cea bacteriana se instaleaza brusc, insotita de complicatii.
Majoritatea virusurilor ce cauzeaza meningita la copil fac parte din clasa enterovirusurilor - de exemplu virusul Coxsackie responsabil pentru boli ale mainilor, picioarelor si ale mucoasei bucale, poate provoca si el meningita.
Alte virusuri precum Herpes simplex sunt implicate de asemenea in etiologia meningitei virale, cat si unele bacterii cum ar fi: streptococul de grup B sau Haemophilus influenzae tipul B.
Care sunt sansele ca febra copilului meu sa fie cauzata de meningita?
Putine, insa daca ti se pare ca ar putea fi meningita, este indicat sa te prezinti cat mai rapid la medicul specialist. Centrele de profilaxie si tratament din Statele Unite estimeaza ca anual se interneaza intre 1400 si 2800 de copii si adulti cu diagnosticul de meningita bacteriana. Dintre acestia 30% sunt adolescenti si tineri, iar 16% sunt copii sub 1 an,insa boala se poate manifesta la orice varsta.
Care sunt simptomele?
Simptomatologia nu e intotdeauna elocventa pentru boala, deoarece nu are o ordine prestabilita de aparitie si este diferita de la caz la caz. In schimb, vom urmari urmatoarele semne clinice: febra, redoarea (rigiditatea, lipsa de miscari articulare) cefei, durere de cap si fotofobie.
In cazul in care copilul tau are meningita, pe langa aceste semne, va deveni neobisnuit de agitat sau din contra somnolent, cu scaderea apetitului. Nu sunt excluse voma, diareea, iritatia cutanata si aparitia unor pete palide sau cianotice pe piele.
Pot fi insotite de greutate in respiratie pana la crize respiratorii.
O simpla metoda de testare a iritatiei menigeale se poate face astfel: roaga-ti copilul sa aduca barbia in piept; daca miscarea este impiedicata de contactura musculara sau de aparitia durerii, poate fi considerat un semnal de alarma in aparitia meningitei si este obligatorie prezentarea de urgenta la medic.
Descoperirea la timp a bolii este cruciala si orice intarziere poate avea repercusiuni care pot pune in pericol viata copilului tau: surditate, retard mental si chiar moarte.
Cat de severa poate fi meningita la copil?
Deoarece simptomele formei virale se aseamana foarte mult cu ale celei bacteriene, numai medicul poate da un pronostic. Printre investigatiile care se vor face in spital se numara punctia lombara, numita si punctie spinala.
Este o metoda noninvaziva de diagnosticare, insa nu foarte placuta. Copilul trebuie asezat culcat intr-o parte, asemenea pozitiei fetale, cu genunchii indoiti la piept si trebuie tinut nemiscat pana cand acul patrunde in zona lombara.
Pentru reducerea durerii, medicul poate opta pentru o anestezie locala, apoi se introduce un mic ac de punctie intre doua vertebre alaturate prin care se va recolta lichid cefalorahidian pentru analizele de laborator.
Se va face in acelasi loc ca si rahianestezia utilizata in timpul travaliului. Alte investigatii paraclinice necesare sunt hemograma si proba de urina. Medicul se va pronunta abia dupa sosirea rezultatelor lichidului cefalorahidian cand va putea pune diagnosticul diferential de meningita virala sau bacteriana (precum si recunosterea bacteriei implicate).
Diagnosticul complet va fi intocmit in 72 de ore, insa de obicei un raport preliminar este cunoscut din primele 24-48 de ore. In marea majoritate a cazurilor de urgenta, cand copilul este intr-o stare critica, medicul nu va mai astepta sosirea analizelor si va incepe imediat tratamentul.
Daca rezultatul este negativ, cel mai probabil, meningita este de etiologie virala, in consecinta tratamentul va fi oprit.
Tratatamentul si profilaxia meningitei la copil
Alegerea celui mai bun tratament
De multe ori sistemul imunitar al copilului este destul de puternic sa lupte singur cu o meningita virala, nefiind nevoie de tratament. Cu toate acestea, unii medici prescriu medicatie si recomanda pentru ameliorarea simptomelor administrarea de antiinflamatorii si antipiretice, consumul ridicat de lichide si un regim alimentar echilibrat.
In unele cazuri este chiar indicata spitalizarea si monitorizarea copilului de catre un personal de specialitate.
Cand vine vorba insa de meningita bacteriana, tratamentul este foarte strict, bazat pe antibiotice puternice administrate intravenos si deseori copilul este nevoit sa ramana in spital pentru mai multa vreme.
Contagiozitatea meningitei
Nu exista o explicatie clara pentru care unii copii fac meningita si altii nu, deoarece multi pot fi doar purtatori ai bacteriei fara ca aceasta sa poata declansa boala.
Cei mai predispusi sunt copiii cu sistem imunitar scazut, cu anemie feripriva sau care au suferit un traumatism cerebral cu grad inalt de risc.
Meningita nu este nicidecum la fel de contagioasa ca si gripa, in schimb se va evita contactul cu orice fel de mucoasa si folosirea acelorasi tacamuri si pahare de catre mai multe persoane. Membrii familiei vor urma de asemenea un tratament profilactic cu antibiotice si se vor spala pe maini cat mai des.
Profilaxia meningitei
Vaccinarea antimeningeana reprezinta cel mai eficace mijloc de profilaxie. De aceea, in primele luni de viata ale copilului tau trebuie facut vaccinul impotriva tulpinilor virale de Haemophilus influenzae tip B numit si Hiberix. In Romania, vaccinul care previne meningita este inclus in schema nationala si se face bebelusilor la varsta de 2 luni, 4 luni si la 11 luni - este vorba despre vaccinul hexavalent.
In Statele Unite aceasta este o procedura de rutina inca din 1987, care a scazut considerabil incidenta aparitiei meningitei in copilarie.
Alte tipuri de vaccinuri au mai fost facute pentru profilaxia meningitei pneumococice, o forma cu riscuri letale, si meningitei produsa de Neisseria, a carei doza se va administra copiilor intre 11 si 12 ani, cat si copiilor mai mici cu susceptibilitate scazuta la aceasta bacterie.