Streptococul de grup B

 De ce este necesara monitorizarea pentru Streptococul de grup B?
 

Streptococul de grup B (SGB), este o bacterie regasita in flora saprofita a organismului si care nu este periculoasa pentru adultii sanatosi. Daca la adulti nu este asociata cu nici o afectiune si este deseori trecuta cu vederea, la nou-nascut poate deveni in schimb periculoasa deoarece poate provoca infectii grave.

Streptococul de grup B este diferit de cel din grupul A. Streptococul din grupul A este o bacterie care traieste in mod normal la nivelul mucoasei faringiene si produce infectii la acest nivel (faringite, amigdalite).

Streptococul din grupul B, beta hemolitic se regaseste la 10-30% dintre femei in secretia vaginala si regiunea perianala, si este usor transmis la copil in timpul nasterii pe cale naturala

Monitorizarea pentru streptococul de grup B este importanta deoarece odata identificat acesta trebuie tratat (sterilizat), pentru a exclude transmiterea lui la nou-nascutul care poate dezvolta infectii grave.

Fara tratament antibiotic corespunzator, 1% dintre copiii nascuti din mame SGB pozitive, vor dezvolta infectii grave neonatale cu streptococ B hemolitic (sepsis, meningita, pneumonie).

Infectia cu streptococ B, beta hemolitic este cea mai frecventa infectie neonatala cu debut precoce, in primele 24-48 de ore de la nastere si netratata corespunzator poate determina sechele pe termen lung sau chiar decesul copilului.

Septicemia este cea mai frecventa manifestare a infectiei cu streptococ B hemolitic (30-40%), fiind urmata de meningita care este destul de greu de tratat si poate creea probleme pe termen lung (scaderea acuitatii vizuale, paralizie cerebrala, tulburari de dezvoltare si comportament, epilepsie, etc).

Pana la 5% dintre acesti copii nu vor supravietui, indiferent de tratamentul instituit.

Monitorizarea impotriva streptococului de grup B, devine astfel extrem de importanta. Toate gravidele trebuie testate intre saptamanile 35-37 de sarcina, pentru a putea astfel institui tratamentul corespunzator si a scadea riscul transmiterii bacteriei la nou-nascut.

Administrarea tratamnetului antibiotic odata cu inceperea travaliului reduce totodata riscul transmiterii perinatale a germenelui la nou-nascut.

Este necesar monitorizarea tuturor gravidelor pentru streptococul B hemolitic? 

Majoritatea obstreticienilor, neonatologilor si pediatrilor recomanda monitorizarea tuturor gravidelor pentru streptocul din grupul B intre saptamanile 35-37 de sarcina.

Chiar daca ginecologul nu recomanda testarea, gravida ar trebui sa cunoasca riscurile infectiei cu streptococ beta hemolitic la copil si sa ceara testul.

Testarea pentru SGB, nu se efectueaza decat catre sfarsitul sarcinii, deoarece  bacteria poate sa fie absenta in primele luni de sarcina si sa reapara la sfarsitul acesteia. Cel mai important este ca aceasta sa fie absenta in momentul nasterii, atunci cand se poate transmite la nou-nascut. Astfel ca monitorizarea se realizeaza cu 2-3 saptamani inainte de momentul nasterii.

Testarea este necesara pentru fiecare sarcina a femeii, chiar daca testarea la o sarcina precedenta a fost negativa. Tratamentul  streptococului de grup B la o sarcina nu garanteaza absenta acestuia intr-o sarcina ulterioara, din aceasta cauza este necesara testarea aceleasi femei pentru fiecare sarcina in parte.

Femeile care au avut in antecedente un copil cu infectie SGB, nu vor fi testate obligatoriu, deoarece vor primi tratament antibiotic prenatal indiferent de rezultatul monitorizarii. De asemenea, nici femeile insarcinate care au urina contaminata cu streptococ beta hemolitic, nu trebuie testate obligatoriu, deoarece si acestea vor primi tratament antibiotic obligatoriu.

Gravidele la care s-a identificat streptococul de grup B, cele cu infectii urinare cu streptococ beta hemolitic si gravidele care au in antecedente un copil cu infectie neonatala cu SGB, vor primi tratament antibiotic injectabil, pe tot parcursul travaliului, pentru a diminua riscul transmiterii bacteriei la nou-nascut.

 Este necesar screeningul tuturor gravidelor pentru streptococul B hemolitic?


Majoritatea obstreticienilor, neonatologilor si pediatrilor recomanda screeningul tuturor gravidelor pentru streptococul din grupul B intre saptamanile 35-37 de sarcina.

Chiar daca ginecologul nu recomanda testarea, gravida ar trebui sa cunoasca riscurile infectiei cu streptococ beta hemolitic la copil si sa ceara testul.

Testarea pentru GBS, nu se efectueaza decat catre sfarsitul sarcinii, deoarece  bacteria poate sa fie absenta in primele luni de sarcina si sa reapara la sfarsitul acesteia. Cel mai important este ca aceasta sa fie absenta in momentul nasterii, atunci cand se poate transmite la nou-nascut.

Astfel ca screeningul se realizeaza cu 2-3 saptamani inainte de momentul nasterii.

Testarea este necesara pentru fiecare sarcina a femeii, chiar daca testarea la o sarcina precedenta a fost negativa. Tratamentul  streptococului de grup B la o sarcina nu garanteaza absenta acestuia intr-o sarcina ulterioara, din aceasta cauza este necesara testarea aceleasi femei pentru fiecare sarcina in parte.

Femeile care au avut in antecedente un copil cu infectie GBS, nu vor fi testate obligatoriu, deoarece vor primii tratament antibiotic prenatal indiferent de rezultatul screeningului. De asemenea nici femeile insarcinate care au urini contaminate cu streptococ beta hemolitic, nu trebuie testate obligatoriu, deoarece si acestea vor primi tratament antibiotic obligatoriu.

Gravidele la care s-a identificat streptococul de grup B, cele cu infectii urinare cu streptococ beta hemolitic si gravidele care au in antecedente un copil cu infectie neonatala cu GBS, vor primi tratament antibiotic injectabil (perfuzabil), pe tot parcursul travaliului, pentru a diminua riscul transmiterii bacteriei la nou-nascut.

 Testarea pentru streptococul de grup B care se efectueaza intre saptamanile 35-37 de sarcina, consta de fapt in recoltarea secretiei vaginale de catre medicul ginecolog, pentru ca acesta sa poata fi analizata la laborator.

Recoltarea secretiei nu este dureroasa si se realizeaza cu un instrument sau tampon steril pentru a evita contaminarea probei. Proba recoltata este insamantata pe un mediu de cultura, rezultatul final fiind disponibil in 2-3 zile.