Incercam sa abordam astazi un subiect delicat si dureros. Asta pentru ca multe femei trec prin aceasta experienta si a vorbi despre ceea ce simti, a impartasi cu ceilalti suferintele tale, temerile tale face de cele mai multe ori foarte bine. Simti ca ceilalti sunt langa tine, simti ca nu esti singura care a patit asa ceva, ca celorlalti le pasa de tine si te asculta.
In cazul unui asemenea eveniment, a reusi sa exprimi ce simti, sa plangi sau sa vorbesti, sa taci sau sa oftezi, sa recunsti ca esti disperata, trista sau dezorientata iti poate fi de mare ajutor. Cuvintele sunt un medicament bun. Insa de multe ori acest lucru este dificil. “De cate ori vorbesc despre asta ma apuca plansul”, spunea o doamna care trecuse printr-o astfel de experienta cu cateva luni in urma.
Sunt multe sentimente si trairi dupa pierderea sarcinii. Pe de o parte tristetea si regretul de a fi pierdut o fiinta draga, sentimente caracteristice doliului, insotite de plans, inutilitate, zadarnicie, lipsa oricarei placeri, uneori disperare sau izolare. Pe de alta parte putem intalni sentimente de vinovatie, temeri de a nu putea duce o sarcina pana la capat, de a "nu fi in regula", de a dezamagi pe ceilalti, pe partener, frustrarea de a nu putea realiza ceva ce celelate femei pot.
Sigur ca sentimentele si trairile cat si reactiile imediate si ulterioare difera de la femeie la femeie in functie de multi factori. Printre ei putem remarca atitudinea partenerului si a celor apropiati care pot fi alaturi de femeie intr-un asemenea moment sau o pot privi cu indiferenta, nepasare sau chiar ostilitate si repros ("Nu poti tine sarcinile!").
Un alt factor este legat de incidentele medicale, atitudinea personalului medical, atmosfera din spital, eventuale complicatii medicale. Femeia este intr-o stare de vulnerabilitate fizica si psihica intr-un asemenea moment si foarte sensibila la reactiile celorlalti. O vorba mai dura, o privire dispretuitoare, un zambet ironic sau o remarca rautacioasa din partea unei asistente sau a altei femei ii poate produce multa suferinta.
La polul opus gasim insa medici si personal medical foarte atenti, grijulii si capabili sa ajute o femeie ce trece printr-o asemenea incercare, sa raspunda intrebarilor ei, sa-i scada anxietatea si sa o ajute sa-si revina la o stare fiziologica si psihologica cat mai aproape de normal.
Antecedentele reprezinta si ele un factor important, dat fiind faptul ca ingrijorarea si temerile cresc cu fiecare sarcina pierduta. Practic nu se mai pune problema unui accident sau a unei intamplari nefericite si este necesar sa fie gasite cauzele astfel incat probabilitatea unei noi pierderi sa devina cat mai mica.
Interpretarea pe care femeia sau cei apropiati ei o dau acestui eveniment, considerandu-l o pedeapsa, simtindu-se vinovata pentru ca a facut efort sau nu a fost suficient de grijulie sau, dimpotriva, refuzand sa-i acorde importanta, incercand sa uite foarte repede sau chiar negand evenimentul in sine "Nu s-a intamplat nimic, e normal."
Sigur ca si varsta sarcinii este un factor foarte important, existand din pacate situatii in care copilul este deja mare, mama are ecografii, stie sexul, i-a stabilit numele, i-a cumparat anumite lucrusoare. In aceste conditii, pierderea sarcinii este traita dramatic fiind urmata de un adevarat doliu.
In toate aceste situatii de pierdere a sarcinii, prima dorinta este o noua sarcina. De multe ori, cei din jur ii ureaza femeii sa ramana insarcinata cat mai curand. Acest lucru are aspectul unei negari (ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat), al unei reparatii sau al unei inlocuiri.
Pentru femeile care nu au niciun copil si si-l doresc foarte mult, aceasta idee de "cat mai repede" apare foarte pregnant. Insa din punct de vedere psihologic, o sarcina aparuta prea repede dupa una pierduta poate produce anxietatea, confuzie, sentimente contradictorii, temeri accentuate privind capacitatea de a o duce la bun sfarsit, retrairea unor stari neplacute sau chiar traumatice de la sarcina precedenta.
Dat fiind faptul ca exista o puternica legatura intre starea psihica si evolutia sarcinii, este nevoie de o pauza suficienta pentru fiecare femeie si fiecare situatie particulara in care aceasta se afla pana la debutul unei sarcini noi.
Aceasta pauza poate fi folosita atat pentru investigatii medicale in care femeia sa se asigure ca totul este in ordine din punct de vedere anatomic si fiziologic cat si pentru mentinerea unei distante firesti intre pierderea suferita si o noua relatie cu viitorul copil.
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
C.P.A.P.