Avortul spontan

Articol revizuit de dr. Anca Panaitescu, medic specialist obstetrica-ginecologie, Spitalul Clinic Filantropia

Avortul spontan reprezinta terminarea spontana a sarcinii (printr-o cauza naturala, fara o interventie din afara) inainte ca fatul sa poata supravietui in mediul extern. Este, din pacate, destul de frecvent. Unii autori considera ca una din cinci sarcini se va termina prin avort spontan.

Sangerarea vaginala la inceputul sarcinii poate anunta un avort. Foarte multe femei au episoade de sangerare in prima parte a sarcinii si mare parte dintre ele nu vor avea probleme si vor duce sarcina la bun sfarsit, insa, la unele gravide, sangerarea poate anunta ceva mai grav. De aceea este bine sa te prezinti la medic daca esti gravida si ai sangerari vaginale.

Sangerarea vaginala la inceputul sarcinii este considerata "amenintare de avort", mai ales daca se asociaza cu dureri in abdomenul inferior si cu alte simptome. La o gravida cu sangerare vaginala in primul trimestru de sarcina, medicul va efectua un consult ginecologic, o examinare ecografica si va recomanda, dupa caz, si alte investigatii.

Distingem mai multe situatii in care o gravida cu sangerare vaginala se poate afla in momentul prezentarii la medic:

• Amenintarea de avort sau iminenta de avort: se manifesta ca sangerare vaginala insotita sau nu de dureri pelvine si de alte simptome; la examenul ginecologic, orificiul cervical (prin care uterul comunica cu vaginul) este, de obicei, inchis. La examenul ecografic, in functie de varsta sarcinii, se poate depista prezenta sarcinii intrauterine cu semne de viabilitate (prezenta veziculei viteline, prezenta batailor cardiace fetale).

Foarte important de precizat ca amenintarea de avort nu se termina de cele mai multe ori cu avortul spontan si ca majoritatea gravidelor ce primesc acest diagnotic vor depasi problema, sangerarile vor disparea si sarcina va continua. La unele gravide, totusi, sangerarea va deveni mai abundenta si sarcina va fi avortata.

• Avortul in curs: se manifesta prin sangerare, de obicei abundenta, insotita de dureri pelvine in prezenta unui orificiu cervical deschis prin care se poate vizualiza uneori eliminarea elementelor sarcinii (produsul de conceptie).

• Avortul incomplet efectuat: reprezinta eliminarea partiala a produsului de conceptie, dar nu in intregime. Sangerarea este de obicei abundenta, durerea este prezenta. La examenul ecografic se pot vizualiza resturi ale produsului de conceptie in uter. Pentru a evita complicatiile, in aceasta situatie, este necesara de multe ori interventia medicului.

• Avortul complet efectuat: s-au eliminat toate elementele sarcinii, sangerarea se opreste, iar la examenul ecografic uterul apare gol, ca inainte de sarcina.

Cauzele avortului spontan pot fi impartite in cauze ce tin de fat si cauze ce tin de mama. Cel mai frecvent, sarcina se pierde din cauze ce tin de fat: anomalii ale fatului incompatibile cu supravietuirea sa (anomalii genetice, malformatii). De obicei aceste sarcini se pierd in primul trimestru. Uneori, sarcinile se pierd din cauze ce tin de mama – boli cronice ale mamei, infectii, anomalii ale uterului, consumul unor substante toxice.

Factorii de risc pentru pierderea sarcinii sunt urmatorii:

• varsta inaintata a mamei, peste 35 ani;

• istoric personal de avorturi spontane repetate (2-3);

• consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei sau in fazele precoce ale sarcinii;

• consumul de alcool in timpul sarcinii;

• consumul de droguri (cocaina);

• fumatul;

• expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii;

• consum exagerat de cafeina in timpul sarcinii;

• afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului;

• declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni autoimune;

• traumatisme fizice - contuzii abdominale;

• cauze imunologice, imunizari Rh;

• studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort spontan.

Recomandari pe aceeasi tema:

6 masuri de prevenire a avortului

Sarcina dupa avort

Chiuretajul

Riscurile sarcinii la 20, 30 si 40 de ani

Recuperarea dupa avortul spontan

Trei sau mai multe avorturi spontane repetate sunt neobisnuite la o femeie. Avorturile repetate (avort habitual) sunt cauzate de existenta unei afectiuni medicale.

Alti factori de risc pentru avorturi spontane repetate:

• sindromul ovarelor polichistice;

• istoric familial de avorturi spontane (pe linie materna);

• un control terapeutic prost al unei boli cronice (diabet zaharat sau boli autoimune);

• anumite infectii virale sau bacteriene;

• sindromul antifosfolipidic (afectiune autoimuna) si alte afectiuni autoimune;

• anomalii structurale ale uterului (uter in forma de T) si alte malformatii uterine, in 12-15% din cazurile de avorturi repetate;

• istoric de fat malformat;

• accidente, raniri fizice;

• prelevare de vilozitati coriale (1 din 100 de cazuri) sau amniocenteza (1 din 200 de sarcini);

• anomalii cromozomiale ale unui parinte.

Sunt cunoscuti, de asemenea, cativa factori care nu cresc riscul de avort spontan precum: expunerea la campul monitorului de computer sau la camp electromagnetic, actul sexual sau exercitiul fizic.

Semnele si simptomele avortului includ:

• sangerari vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat. Desi sangerarea vaginala este primul semn de avort, aceasta poate apare fiziologic in primele trei luni de sarcina, totusi, asocierea sangerarilor cu durerile abdominale (crampe) reprezinta primele semne de avort;

• durere sub forma de crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala sau durere surda lombara (de spate). Durerea poate apare in primele ore sau zile dupa debutul sangerarii vaginale;

• cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal;

Nu exista o modalitate terapeutica prin care sa fie stopat avortul spontan in curs.

In cazul in care nu sunt prezente simptome ale hemoragiei masive, febra, slabiciune sau alte semne de infectie, nu se poate schimba prin interventie cursul avortului. Avortul spontan este ceva natural si de aceea medicii iau, de multe ori, o pozitie de expectativa. De obicei, dureaza cateva zile.

Daca durerile provocate de avort sunt insuportabile, sangerarea este abundenta sau eliminarea produsului de conceptie mort dureaza o perioada prea lunga, ginecologul va interveni prin chiuretaj (procedura prin care este eliminat continutul uterin).

In caz de iminenta de avort spontan (amenintarea de avort) sau de avort incipient, procesul se poate remite spontan sau sub influenta tratamentului. Incepand cu etapa avortului in curs, el este ireversibil.

In cazul in care apar sangerari vaginale in cursul sarcinii, se recomanda urmatoarele masuri:

• evitarea efortului fizic excesiv si repaus sexual (evitarea contactelor sexuale). Unii medici recomanda repaus strict la pat, insa majoritatea studiilor arata ca prin aceasta nu se opreste cursul avortului;

• administrarea de progesteron poate fi utila in pastrarea sarcinii; insa, daca avortul este inevitabil, tratamentul doar intarzie desfasurarea lui (progesteronul este eficient in prevenirea producerilor nasterilor premature in cazul sarcinilor cu risc);

• evitarea administrarii AINS (antiinflamatoarelor nesteroidiene) de tipul Ibuprofenului. Acetaminofenul (paracetamolul) poate fi folosit ca analgezic.

Avortul incomplet reprezinta expulzia partiala a produsului de conceptie. In cazul avortului incomplet sau avortului in curs, optiunile terapeutice sunt urmatoarele:

• expectativa vigilenta, in care se urmareste atent evolutia fireasca, fara sa se intervina terapeutic decat in cazul aparitiei complicatiilor;

• tratament medicamentos Mifepristone si/sau Misoprostol, care faciliteaza eliminarea avortonului;

• dilatatie si chiuretaj (D&C) procedura chirurgicala rapida prin care se realizeaza eliminarea produsului de conceptie.

In cazul sangerarilor abundente se va efectua o analiza completa a sangelui si tratamentul anemiei daca aceasta e prezenta.

Daca mama prezinta Rh negativ, dupa avort se va face imunizare anti-Rh (administrarea imunoglobulinei-anti D) care va conferi protectie in cazul unei sarcini ulterioare.

In situatii extreme, precum hemoragii incontrolabile sau infectii severe care nu raspund la tratamentul antibiotic, se va realiza histerectomia (inlaturarea chirurgicala a uterului).