Lichidul amniotic

Fatul creste si se dezvolta in uter intr-un sac amniotic inchis ce contine lichid amniotic, un lichid transparent si complet steril. Lichidul amniotic joaca un rol foarte important in evolutia sarcinii, excesul sau lipsa unei cantitati suficiente de lichid amniotic, anunta probleme atat pentru mama cat si pentru fat.

Inca din primele saptamani de sarcina, cavitatea amniotica este umpluta cu lichid amniotic. Volumul de lichid amniotic creste odata cu cresterea fatului, ajungand la o valoare maxima in jurul saptamanii 34 de sarcina, dupa care se reduce treptat pana in apropierea nasterii. In mod normal, in cavitatea amniotica se gasesc intre 500 si 1000 ml de lichid amniotic. Bebelusul inghite acest lichid care ajunge in stomac si tractul digestiv, se absoarbe in circulatia fetala si trece apoi prin rinichi, de unde este evacuat prin urina si, astfel, se recircula.

Lichidul amniotic protejeaza fatul de socurile exterioare si asigura pentru acesta un mediu cu o temperatura stabila.

Lichidul amniotic mentine cordonul ombilical in pozitie normala (daca este compresat, atunci cantitatea de oxigen transferata fatului va scadea si va duce la decesul acestuia).

Lichidul amniotic va ajuta copilul sa isi dezvolte muschii si oasele oferindu-i imponderabilitate si permitandu-i sa se miste in voie. Lichidul ajuta de asemenea la dezvoltarea corespunzatoare a  plamanilor.

In timpul nasterii, lichidul se scurge dupa ruperea membranelor si realizeaza lubrifiere a cailor genitale ale mamei pentru a usura trecerea copilului in acelasi timp, indepartand germenii din tractul genital.

Lichidul amniotic provine, in principal, din secretia membranelor care inconjoara fatul, din urina fetala si din lichidul de origine pulmonara; contine in principal apa, dar si substante nutritive, celule fetale descuamate, etc. In cursul amniocentezei, este introdus un ac fin in cavitatea amniotica, sub control ecografic si se aspira o cantitate de lichid amniotic care se trimite apoi la analize. Se pot identifica astfel anomalii cromozomiale ale celulelor fetale sau prezenta unor germeni in lichid.

Lichidul amniotic se reinnoieste in permanenta: el este inghitit de catre fat si apoi eliminat in cursul mictiunii.

O mica parte din lichid difuzeaza in cordonul ombilical si ajunge in circulatia gravidei.

Volumul de lichid amniotic creste in decursul sarcinii. Cu cat sarcina avanseaza, sacul amniotic se mareste din ce in ce mai mult, pentru a face loc fatului, iar odata cu el creste si cantitatea de lichid amniotic ce il umple.

 Cantitatea de lichid amniotic este verificata de medic in cursul oricarui examen ecografic in cadrul controalelor prenatale. Cantitatea este apreciata fie subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic indicele de lichid amniotic (ILA).

Oligoamiosul se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid amniotic in raport cu stadiul de evolutie al sarcinii.

La gravidele cu oligoamios pot aparea scurgeri vaginale de lichid amniotic, fatul poate avea o greutate necorespunzatoare pentru varsta de sarcina sau miscarile fetale sunt absente sau insuficiente.

Oligoamniosul aparut devreme in cursul sarcinii, poate anunta malformatii ale organelor interne, in special ale tractului digestiv si urinar si are consecinte nefaste pentru fat.

Oligomaniosul apare mai frecvent in a doua parte a sarcinii. In ultimul trimestru, cauza principala a oligoamniosului este ruperea membranelor. O alta cauza este lipsa unei functionarii adecvate a placentei. Prezenta oligoamniosului impune evaluarea amanuntita a fatului si monitorizarea cresterii fetale.

Polihidramiosul reprezinta o crestere anormala a cantitatii de lichid amniotic.

Afectiunea poate fi consecinta unei malformatii fetale, unui diabet zaharat slab controlat al mamei, unor anomalii ale cromozomilor.

Gravidele cu polihidramnios par insarcinate intr-o luna mai mare decat cea in care sunt cu adevarat, pentu ca au burta mai mare prin cantitatea in exces de lichid amniotic. Alte simptome sunt: jena abdominala, gafaiala, prin compresia de catre uterul marit a plamanilor si umflare a gleznelor. Riscul cel mai mare este o nastere prematura.

Daca la examenul ecografic se depisteaza polihidramnios, medicul va verifica amanuntit dezvoltarea bebelusului tau, pentru depistarea cauzelor ce pot duce la acumularea de lichid amniotic.