In corpul femeii insarcinate au loc o multime de schimbari pe parcursul celor 9 luni, de la cele vizibile cu ochiul liber, pana la cele chimice. Pe langa modificarile dovedite deja, exista si altele care urmeaza sa fie descoperite, iar oamenii de stiinta analizeaza in detaliu, pentru a gasi noi raspunsuri. Un nou studiu scoate la iveala faptul ca sarcina poate provoca modificari cerebrale care au legatura cu comportamentele materne. Printre acestea se numara legatura dintre mama si copil, dar si modul in care aceasta se formeaza, arata cercetarile.
Oamenii de stiinta au descoperit ca structura si functia creierului se schimba atat pe parcursul celor 9 luni de sarcina, cat si in primul an de dupa nastere. Aceste schimbari au legatura cu relatia dintre mama si copil si cu raspunsul femeii la semnalele date de bebelusul sau. Elseline Hoekzema si colegii sai de la Centrul Medical Universitar din Amsterdam au analizat 40 de femei inainte de a ramane insarcinate, in timpul sarcinii si dupa nastere, timp de un an. Cercetatorii au descoperit o activitate crescuta intr-un grup de regiuni cerebrale care sunt interconectate.
Structura si functia creierului femeilor care au participat la studiu au fost modificate in sarcina si timp de un an dupa nastere, dupa care au revenit la normal. Cercetarea a mai stabilit si o asociere intre activitatea cerebrala in timpul sarcinii si legatura dintre mama si copil pe parcursul primului an de viata al acestuia. In urma studiului, cercetatorii au concluzionat ca sarcina produce modificari specifice in structura si functia creierului.
Oamenii de stiinta cred ca aceste modificari au legatura cu reteaua de comportamente materne din timpul sarcinii si din perioada postnatala. Cercetatorii spun insa ca studiul este insuficient pentru a trage o concluzie in legatura cu modificarile cerebrale si relatia de rudenie. „Aceste constatari sugereaza ca exista modificari selective legate de sarcina in structura si functia creierului, care pot facilita procesele materne peripartum de o relevanta cheie pentru diada mama-copil”, au transmis cercetatorii, intr-un material publicat in Nature Communications.
Chiar daca studiul este insuficient pentru a duce la o concluzie clara, cu siguranta este un punct important de pornire si pentru alte cercetari asemanatoare.