Mamica: diana16
Bebe Andrei Mihai - cel mai frumos dar de la Dumnezeu
Dragul meu copil,
Voi avea grija de tine, te voi apara
pana vei fi pe picioarele tale.
Apoi te voi lasa sa pleci.
Dar de iubit te voi iubi totdeauna!
(Charlotte Gray)
Povestea bebelusului nostru Andrei incepe in noiembrie 2009. Ne doream de ceva vreme un copilas care sa ne implineasca vietile. Facusem noi tot ce stiam ca e necesar pentru a avea un copil, au urmat analize, vizite la medic si investigatii, insa bebe nu vroia sa apara natural. In noiembrie 2009 am inceput procedurile pentru fertilizare in vitro la clinica Kaali din Debrecen. In 25 noiembrie mi s-a efectuat punctia prin care mi-au fost extrase 11 ovocite ce urmau sa se fertilizeze. Dupa punctie am facut o hemoragie destul de puternica si a trebuit sa mai stam cateva ore la clinica, timp in care mi-au pus 3 perfuzii.
Au urmat 4 zile de emotii, bucurii, nerabdare, zile in care sunam mereu pentru a ni se spune daca s-au fertilizat ovocitele, cate s-au fertilizat, daca s-au divizat si cat...Apoi, in 30 noiembrie dimineata am fost chemati la embriotransfer: urma sa ne luam puiutii acasa. Aveam 6 embrioni fertilizati, in stadiul de blastocist. Am hotarat se transferam 3 si 3 sa-i pastram pentru congelare. Embriotransferul a avut loc la ora 12, ora Ungariei si a durat doar 5 minute, dupa care am stat cam o ora intinsa pe burta.
Am hotarat ca bebelusul se va numi Andrei
Mi-au dat si o mica pozica cu plasarea celor 3 embrioni in uterul meu, ma uitam la ea si imi inchipuiam deja cum creste de la un mic punctulet, la copilasul ce avea sa se nasca peste 9 luni. Aveam un sentiment de euforie nemaipomenit, aveam toata increderea ca vom avea un bebelus sau chiar...doi. Misu ma astepta afara pe coridor, nerabdator, emotionat si incantat ca ne vom bucura de o sarcina mult asteptata si apoi de copilasul nostru drag. Era sarbatoarea de Sf. Andrei si atunci am hotarat ca bebelusul nostru se va numi Andrei.
Am plecat acasa bucurosi si nerabdatori sa treaca cele 10 zile cand voi face testul de sange beta HCG, pentru a depista sarcina. In cele 10 zile am stat doar acasa, mai mult in pat, m-am odihnit, am citit, am dormit, ne-am rugat si aveam o incredere nespusa ca in 10 decembrie rezultatul va fi pozitiv. In 10 decembrie am facut testul si... minunea noastra s-a implinit. Rezultatul era clar: 100 la suta sarcina.
Eram atat de emotionati ca imi era si frica sa ma bucur, nu-mi venea sa cred ca in sfarsit sunt insarcinata. Mica minune prindea viata in burtica mea. L-am sunat pe dr. Tandor Zoltan la Debrecen (cel care se ocupase de noi) si i-am zis rezultatul. Ne-a chemat pe 18 decembrie sa-mi faca o ecografie pentru a confirma si ecografic sarcina. In 14 decembrie mai facusem un beta si rezultatul era 518,4, deci sarcina era in evolutie! La ecografia din 18 decembrie facuta la Debrecen s-a vazut un embrion si inca o umbra care putea sa fie un al doilea embrion, dar care nu era inca complet dezvoltat. In 28 decembrie, am facut inca o ecografie la doamna doctor Heim Manuela. S-a vazut un embrion de 5,6 mm, corespunzator pentru o sarcina de 6 saptamani si 3 zile.
Primul Craciun cu bebe
A urmat Craciunul cu bebe in burtica, apoi a venit Anul Nou, insa in noapea de 2 ianuarie, vineri spre sambata, am avut o mica sangerare. Eram in Tasnad la mami, am avut cred cea mai ingrozitoare noapte, spaima, neliniste, teama, nici nu vroiam sa ma gandesc ca as putea pierde sarcina. Dimineata am sunat-o pe doamna doctor Heim si am venit in Satu Mare la spital. Mi-a facut o ecografie, bebe era bine, dar aveam un hematom imens care desprinsese sarcina pe o treime din suprafata. M-a internat in spital si am inceput un tratament cu anticoagulant, Clexane, fiind suspecta de trombofilie.
Am stat in spital pana lunea. Mi-am facut analizele de trombofilie in aceeasi zi si dupa 2 saptamani am primit confirmarea riscului de trombofilie, aveam 2 mutatii genetice MTHFR A1298, si C677 genotip heterozigot. Am urmat in continuare tratamentul cu Clexane de 0,4 ml. Hematomul pe care il aveam incepea sa reactioneze la tratament. Am facut o perioada si cate 2 Clexane pe zi, iar la 17 saptamani am scapat de hematom, se resorbise. In toata perioada asta am stat doar in casa, in pat, fara sa fac nimic, mergeam doar la baie si atat. Pe langa anticoagulantul pe care am continuat sa-l fac pana la sfarsitul sarcinii si inca 6 saptamani dupa nastere, am mai luat aspirina de 100 mg, in fiecare zi pana la 36 de saptamani. Am luat Utrogestan cu nemiluita, la inceput cate 8, apoi 6 si spre sfarsitul sarcinii cate 2. Bineinteles ca nu au lipsit vitaminele: acid folic 10 mg, femibion, elevit, magne B6, fier pastile si intravenos.
O asteptare de 9 luni
Dupa ce hematomul se resorbise, am continuat sa stau doar acasa si din cand in cand mai ieseam la o mica plimbare de cateva minute. Cu cat treceau saptamanile eram tot mai bucuroasa si increzatoare ca in curand o sa-mi intalnesc copilasul drag. Fiecare saptamana care trecea era un pas inainte in dezvoltarea bebelusului nostru. Asteptam saptamana de saptamana sa fie miercuri...Intre timp am mai avut 2 perioade de internari de cate 5 zile din cauza ca aveam o anemie destul de accentuata, iar la 35 de saptamani mi s-a deschis si orificiul intern al colului...
Apoi a venit luna august si eram tot mai nerabdatori sa ne cunoastem mica minune! In 10 august seara la ora 22:30 am fost la control...aveam contractii, dar nu prea dureroase. La ecografie, doamna doctor ne-a spus ca bebe este mare, cel mai probabil are peste 4 kg (aparatul ei nu vroia sa-i indice cate kg are bebele meu, dar arata ca are diametrul biparietal de 101mm!!!).
Atunci doamna doctor mi-a zis ca daca cumva nu nasc noaptea asta, maine dimineata sa fiu la spital, vom face cezariana...Nu-mi venea sa cred ca a venit momentul, nu stiam cum sa reactionez. Misu era la Tasnad, l-am sunat sa vina acasa. Eu am inceput sa-mi revad bagajul care era facut cam de 3 saptamani...incepeam sa am emotii...ne-am pus la culcare, dar nu puteam dormi...Aveam si contractii, diferite de cele de pana acum, dureroase si mai intense, poate si din cauza emotiilor. Am reusit sa dorm doar vreo 3 ore!
Vine bebe!
Aproximativ la ora 13, m-am dus in sala de operatii. O asistenta mi-a pus o perfuzie, apoi a venit medicul anestezist, mi-a facut anestezie rahidiana si in cateva secunde eram intinsa pe masa de operatii si incepea operatia. Nu simteam nimic, pe tavan erau becuri imense in marginea carora se zarea putin din ceea ce faceau medicii pe masa de operatie. Am zarit usor momentul in care imi scoteau copilasul din burtica si, in cateva fractiuni de secunda, l-am auzit tipand. Se nascuse bebelusul nostru Andrei!
Tensiunea mea, monitorizata permanent, a crescut brusc de la 105/60 la 170! Cateva lacrimi mi-au curs pe obraz, simteam cum imi tremura pieptul. Doamna doctor Heim mi-a zis ca am un fecior voinic! Operatia a continuat, bebe a fost dus si curatat, evaluat si infasat. Dupa cateva minute mi l-au adus sa-l vad. Era tot infasat, i se vedea doar fetisoara. Mi l-a apropiat de mine si l-am pupat pentru prima oara. Mi se parea ca seamana foarte bine cu mine. Simteam o bucurie imensa, imi curgeau lacrimi de bucurie, ma simteam un om implinit! Operatia a continuat fara sa simt nimic. A durat in total cam 40 de minute. Apoi l-am vazut pe Misu si ni l-au adus si pe bebe. Eram atat de fericita, imi curgeau lacrimi de bucurie pe fata, simteam ca tremur toata, eram toti trei impreuna pentru prima oara, eu, Misu si copilul nostru!
Bebe Andrei Mihai s-a nascut miercuri, 11 august, la ora 13:25, la 39 de saptamani, avand 3920 g, 56 cm si primise nota 10 la scorul Apgar! El este cel mai frumos dar pe care l-am putut primi de la Dumnezeu. Ii multumesc pentru asta in fiecare zi si ma rog sa ii dea sanatate, fericire si o viata lunga plina de impliniri si satisfactii.
Povestea ta de sarcina poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!