O fetita blonda, cu ochi albastri si doi dintisori
In cazul nostru, povestea este un pic mai complicata. De 5 ani ne chinuiam sa avem un pui de om al nostru, din noi doi. Acel cineva s-a lasat foarte asteptat si a venit intr-un moment in care incepusem formalitatile de adoptie.
Dupa ani de mers la doctori faimosi, dupa tratamente scumpe si lungi, dupa un diagnostic crunt de infertilitate totala cu ovare micropolichistice, uter retrovers si inca multe altele, ne simteam pieduti. Sufeream cand ieseam in parc si vedeam mamici cu copilasi de manuta sau in carucior. Visam sa fiu si eu gravida, sa simt un sufletel din iubirea noastra, dar nimeni nu ne dadea nici o sansa reala sau o solutie medicala. Eram dispusi sa dam miliarde, numai sa avem un copilas.
In mai 2007, am avut o dereglare puternica a ciclului menstrual, cu sangerari de 3 saptamani. Eram slabita si anemica, era tot ce-mi lipsea. Dupa ce s-a terminat sangerarea, am facut o anexita cu dureri cumplite de ovare si burta. O batranica mi-a zis sa-mi fac Polidin ca ma ajuta foarte mult in tratarea anexitei, iar in plus sigur voi ramane gravida. Am inceput sa rad si am crezut ca glumeste.
Un test de sarcina pozitiv
Intamplarea a facut ca, intr-un weekend de iunie, sa merg la tara si sa intalnesc acolo o asistenta, prietena cu mama, care mi-a zis ca e adevarat si ca imi aduce ea Polidin. A zis ca mi-l si face, dar sa fac minim 10 fiole. M-am gandit ca nu am nimic de pierdut ,asa ca l-am facut. In iulie am terminat ultimul Polidin, apoi am plecat la mare. Cand am revenit, nu-mi mai venea menstruatia, dar, stiind ce dereglari am, nu m-am nelinistit prea tare. Intr-o seara, mai mult in gluma, l-am trimis pe sotul meu sa-mi ia un test de sarcina. L-am facut atunci pe loc si aparuse o linie perfect rosie si a doua stearsa, dar tot rosie.
Am inceput sa plang, sa tip, sa rad. M-au incercat multe sentimente in acel moment. Nu puteam sa cred, deoarece aveam o sansa de 1 la un miliard sa fiu gravida (dupa cum imi dadusera doctorii diagnosticul). L-am trimis pe sotul meu sa-mi mai ia inca 3 teste. Nu puteam sa ne credem ochilor, dar toate au iesit asa. Toata noaptea am studiat betigasele si...cred ca a fost una din cele mai frumoase nopti din viata noastra. Abia asteptam sa se faca dimineata, sa merg la o ecografie, sa fiu sigura ca totul e ok.
Din pacate, abia dupa 2 saptamani, s-a putut vedea ceva concret: 2 gagalici mici care pluteau si incercau sa supravietuiasca in burtica mea. Da, aveam gemeni. Va dati seama cum eram amandoi, nimic nu ne putea strica bucuria: parca pluteam, sfidasem legile medicinei si inca la dublu! Dupa 2 luni, unul dintre bebei nu a mai vrut sa lupte si a pierit. Am avut noroc ca nu erau in acelasi saculet, as fi innebunit sa-i pierd pe amandoi.
A fost o perioada superba!
Lunile treceau si burtica mea se marea, in mine misca un bebe, in sfarsit! A fost superba perioada aceea! Vorbeam cu burtica, o mangaiam, iar fetita imi scotea cate un piciorus prin burtica de i se vedea perfect talpita si degetelele. Era mirific. Dar cand am ajuns la 40 de saptamani, nu dadea nici un semn de iesit afara. Era cu capul in jos de la 6 luni si ceva. Doctorul a zis sa mai asteptam, asa ca am asteptat: ajunsesem la 43 de saptamani si nu se intampla nimic ,asa ca m-a chemat sa ma vada in Joia mare, pe 24 aprilie.
Ajunsa acolo, m-am asezat confortabil pe un fotoliu si am asteptat. Tot pofteau alte paciente inaintea mea. Mi se facuse teama, pentru ca bebe nu mai miscase de cateva ore si ea misca aproape continuu. Cand sa ma pregatesc sa intru, mi s-a facut rau si am lesinat.
M-am trezit dupa 3 ore cu perfuzii, sonda si cu burtica goala. Am inceput sa tip, crezand ca am pierdut copilasul mult dorit, dar asistenta mi-a luat mana si a zis zambind: "Linisteste-te, mamico, ai o fetita superba de 3550 g, blonda si cu ochii albastri. A luat nota 10 si ai nascut-o prin cezariana."
Cand am auzit, am inceput sa plang. In sfarsit, am un pui mic, numai al nostru, sanatos si frumos. A venit sotul meu care tremura si plangea. O vazuse si mi-a zis: "Mami, e suuuuperba! Dar e blonda si noi suntem bruneti amandoi. Si mai are si ochii albastri, noi ii avem caprui..." M-am uitat la el si am inceput sa plang. Cum putea sa zica asa ceva? Dar el a zambit si a zis: "Am glumit, mami, e leita taica-tau. E superba si iti multumesc pentru ca m-ai facut tata!"
Un copil este o minune care trebuie pretuita
Apoi mi-a adus ghemotocul: era asa micuta si firava! Am strans-o la pieptul meu si a zambit. Atunci m-am linistit si i-am multumit lui Dumnezeu ca a facut aceasta minune in Joia mare: mi-a daruit darul cel mai de pret, o fetita perfect sanatoasa. Durerile operatiei de cezariana nu mai contau. Am plecat cu multe insistente din spital, dupa 3 zile, si am inceput sa fiu cu adevarat mama. Am uitat sa va zic ca atunci cand s-a nascut fetita mea, doctorul mi-a zis ca e ok copilul, dar are 2 dinti si nu stie cum sa interpreteze asa ceva. A mai zis ca in 35 de ani de cariera nu a mai vazut un caz similar.
Le doresc sanatate copilasilor vostri, iar voua putere sa treceti peste tot ce e greu in viata! Sa va amintiti mereu ca un copil este o minune care trebuie pretuita, educata, hranita si imbracata cu modestie si simplitate, fara vulgaritati si rautati. Va pupic pe toate!
Povestea ta de succes poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!