Afectiunile placentei

Afectiunile placentei pot pune in pericol buna dezvoltare a fatului, pentru ca, prin placenta, acesta este hranit si oxigenat. Ecografiile care se fac pe parcursul sarcinii pot evidentia anumite afectiuni ale organului de legatura intre mama si fat, esential in bunul mers al sarcinii.

La termen, o placenta normala are forma unui disc cu diametrul de 15-20 de centimetri, grosimea de 2-3 centimetri si masa de 400 – 600 de grame. Pe langa rolul sau in hranirea si oxigenarea fatului, placenta secreta hormoni si protejeaza fatul.

Sangerarile aparute dupa primele 20 de saptamani de sarcina pot fi semnul placentei praevia (aceasta se afla langa cervix sau il acopera) sau al desprinderii de placenta (aceasta se detaseaza de uter prematur).

Totusi, nu te alarma: nu orice mica sangerare aparuta in sarcina este cauzata de placenta praevia. Statistic, aceasta apare la o gravida din 200. Micile sangerari de la inceputul sarcinii pot fi semnul implantarii oului fecundat.

Daca insa sangerarile au loc pe la mijlocul sarcinii si sunt insotite de contractii, cel mai bine este sa te prezinti de urgenta la medicul ginecolog. Unele gravide cu placenta praevia nu prezinta simptome specifice si sunt diagnosticate numai in urma examenului ecografic.

Exista 3 tipuri de placenta praevia:

• totala - atunci cand placenta acopera total cervixul;

• partiala - daca il acopera numai partial;

• marginala - daca placenta este foarte aproape de orificiul intern al colului uterin.

Pentru ca nu exista tratament pentru reglarea pozitiei placentei, de cele mai multe ori se recomanda repaos total pentru gravida, in incercarea de a pastra sarcina pana cand fatul devine viabil. De obicei, se impune operatia de cezariana pentru gravidele cu placenta praevia.

Aceasta afectiune se mai numeste si placenta membranacea si se intalneste destul de rar. In acest caz, circumferinta sacului gestational este acoperita cu tesut vilos (peri).

Se considera ca dezvoltarea acestei anomalii placentare a fost asociata cu afectiuni ale endometrului:

• hipoplazie endometriala;

• endometrite;

• chiuretaje repetate;

• atrofierea endometrului;

• adenomioza.

Ea nu se manifesta de obicei singura, ci impreuna cu placenta praevia si se recunoaste prin sangerarea in sarcina. Din pacate, astfel de sarcini fie sfarsesc prin avort spontan, fie prin nastere prematura si complicatii asociate.

Acelasi lucru se intampla si atunci cand placenta se maturizeaza prea devreme. Cand placenta este imbatranita prematur sau cand sarcina a depasit 40 de saptamani, ea nu mai hraneste si nu mai oxigeneaza corespunzator fatul. De obicei, in cazurile in care placenta a imbatranit prematur, iar fatul este insuficient dezvoltat pentru a supravietui extrauterin, se incearca mentinerea functiilor placentare pana cand fatul ia in greutate suficient pentru a se putea naste in siguranta. Daca sarcina a depasit 40 de saptamani si nasterea nu se declanseaza, se recomanda provocarea ei sau operatia de cezariana.

Desprinderea prematura a placentei de peretele uterin denumita si placenta abruptio apare la un caz din 120. De regula, desprinderea este insotita de sangerarea abundenta a vaselor de sange care asigurau transferul nutrientilor de la mama catre fat. Placenta abruptio poate fi cauzata de traumatisme ale uterului (lovituri, accidente, cazaturi), dar si de hipertensiune, fumat sau sarcina multipla. Cu cat desprinderea este mai severa, cu atat hemoragia va fi mai abundenta si mai periculoasa.

Daca pe parcursul celui de-al treilea trimestru de sarcina de sarcina ai simptome precum: hemoragie vaginala, dureri abdominale acute, greata, senzatie de lesin si miscari fetale scazute, este necesar un consult ginecolog

Cu cat sunt diagnosticate mai repede afectiunile placentei, cu atat cresc sansele ca sarcina sa fie salvata si dusa la bun sfarsit. De aceea, chiar daca totul se desfasoara normal, este indicat sa nu lipsesti de la controalele obligatorii si sa-ti faci toate ecografiile indicate de medicul ginecolog.

In cazul placentei fenestrate se observa o atrofiere a zonei centrale a placentei. Ca urmare a acestei atrofieri se constata ca raman doar membranele fatului, pentru ca placenta este practic absenta.

Placenta accreta apare atunci cand placenta se ataseaza mult prea adanc in peretele uterin, insa fara a penetra muschiul uterin. Nu se cunosc exact cauzele aparitiei ei, dar se considera ca factori de risc ar fi placenta praevia sau nasterile prin cezariana. Placenta accreta este prezenta in 5-10% dintre cazurile de placenta praevia. Cele care au facut de mai multe ori cezariana au risc de 60% sa dezvolte placenta accreta.

In functie de gradul de penetrare al peretelui uterin se mai disting inca 2 conditii medicale, pe langa placenta accreta:

• increta – cand placenta penetreaza adanc peretele uterin, patrunzand si in muschiul uterin;

• pecreta – cand placenta penetreaza intregul perete uterin si se ataseaza de un organ, de exemplu de vezica urinara.

Riscurile care apar in urma acestei afectiuni la mama sunt hemoragia severa, afectiuni ale uterului sau ale altor organe. In ceea ce priveste fatul, afectiunea determina nasterea prematura si complicatiile secundare ei.

Din pacate, placenta acreta nu se poate trata in timpul sarcinii, iar singura masura care se poate lua dupa este histerectomia. Totusi, daca mai doresti copii in viitor este indicat sa vorbesti cu medicul pentru cea mai buna solutie.

Este o afectiune a placentei in care membranele fatului nu pornesc cum ar trebui de la marginea periferica a placentei, ci la o anumita distanta fata de ea. Desi unii considera ca aceasta conditie medicala nu are o importanta clinica deosebita, se considera ca acest tip de afectiune a fost asociata cu:

• avortul spontan;

• nasterea prematura;

• hemoragii in sarcina;

• placenta abruptio.

Nu se cunosc cauzele exacte ale acestei afectiuni, dar medicii sustin ca exista cativa factori de risc care influenteaza formarea ei:

• eclampsia; 

• preeclampsia; 

• fumatul.

Este o anomalie a placentei care se intalneste la 2-8% dintre placente. Aceasta afectiune reprezinta unirea printr-o membrana a doi lobi de marime aproximativ egala. Ea apare in zonele in care uterul nu este bine perfuzat. Cordul ombilicat este inserat intre cei 2 lobi sau chiar in ambii.

Factorii de risc care contribuie la placenta bilobata sunt:

• ileiomiomul (tumora benigna localizata in muschiul uterin)

• zone operate anterior aparitiei sarcinii;

• orificiul intern al cervixului.

Placenta succentariata reprezinta o anomalie a placentei in care exista nu 2 lobi ca in cazul celei bilobate, ci mai multi lobi, de dimensiuni diferite. In rest, cele 2 boli sunt asemanatoare In acest caz, cordonul ombilical este implantat in lobul dominant.