Citomegalovirusul (CMV) este un agent patogen din grupa virusurilor herpesviridae si este inrudit cu virusul herpetic. Acesta determina un spectru larg de manifestari clinice.
Majoritatea persoanelor adulte sunt purtatoare ale virusului si nu au nici un simptom clinic, alte persoane dezvolta diferite sindroame clinice, mergand de la infectii usoare, subclinice pana la cel al mononucleozei infectioase (sindrom asemanator cu mononucleoza infectioasa produsa de virusul Epstein Barr, care este numita popular si "boala sarutului").
Mononucleoza infectioasa este o boala care se transmite de obicei pe cale orala sau sexuala. Citomegalovirusul se poate transmite de la mama la fat si poate determina aparitia unui sindrom malformativ grav.
Ce implicatii are infectia cu citomegalovirus la gravide?
Majoritatea femeilor care doresc sa devina mamici au contactat pana in momentul respectiv virusul (intre 50-80%). Dintre acestea, jumatate au facut un sindrom asemanator mononucleozei infectioase produse de virusul Epstein Barr. Dintre simptomele mononucleozei infectioase amintim:
- sindromul febril prelungit (febra care apare zilnic pentru mai mult de 2-3 saptamani);
- frisonul;
- fatigabilitatea marcata;
- mialgii generalizate (dureri musculare difuze);
- cefaleea;
- splenomegalia ( marirea de volum a splinei);
- pneumonia;
- miocardita (inflamatia musculaturii cordului, care apare rar);
- vartrita (rar);
- eruptia rubeliforma;
- encefalita (inflamatia creierului).
Toate simptomele descrise mai sus apar dupa o perioada de incubatie de 20-60 de zile, iar afectiunea dureaza in medie 3-6 saptamani. Citomegalovirusul ramane cantonat in organism (latent), insa se poate reactiva in conditiile scaderii imunitatii (HIV, tratamente citostatice, imunosupresoare, boli cronice asociate etc.) din acest motiv citomegalovirusul poate determina infectii recurente.
Infectia cu citomegalovirus se poate transmite de la mama la fat, in cazul in care aceasta a contactat boala in timpul sarcinii. Doar 1% dintre femeile cu infectie CMV recurenta transmit virusul la copil. Riscul transmiterii virusului de la mama la fat este foarte mic daca viitoarea mama a contactat infectia cu mai mult de 6 luni inainte de a ramane insarcinata.
Un procent de 1-3 % dintre femei contacteaza virusul in timpul sarcinii. In acest caz riscul transmiterii transplacentare a acestuia la fat este mult mai mare (peste 30%). Mai mult de 80-90% dintre copiii care contacteaza virusul in acest fel, vor dezvolta malformatii congenitale grave, precum:
- microcefalia (cap mic), cu calcificari intracraniene care determina deficite neurologice grave (coordonare proasta), epilepsie si retard mental;
- tulburari auditive hipoacuzie, surditate);
- corioretinita sau afectarea oculara provocata de cantonarea virusului la acest nivel, poate duce la scaderea acuitatii vizuale sau orbire.
De multe ori aceste malformatii nu sunt identificate la nastere si se pot agrava dupa mai multi ani.
Un procent de 5% dintre copii vor dezvolta boala incluziunilor citoplasmatice, ale carei simptome sunt:
- eruptia cutanata petesiala;
- hepatosplenomegalia (marirea de volum a ficatului si a splinei);
- icterul (coloratia in galben a pielii si mucoaselor).
Boala incluziunilor citoplasmatice este de obicei asociata malformatiilor congenitale. Chiar daca afectiunea are o evolutie favorabila sub tratament, malformatiile congenitale nu se pot trata corespunzator, copilul ramanand cu deficite auditive, vizuale si neurologice pentru tot restul vietii.
Cum se transmite citomegalovirusul
Citomegalovirusul poate fi transmis pe cale orala (saliva), sangvina, sexuala (sperma, secretii vaginale), verticala (transplacentar de la mama la fat) sau prin fecale, urina, lacrimi, lapte matern. Transmiterea virusului pe cale orala necesita un contact mai indelungat (sarut).
Boala se poate transmite si prin folosirea in comun a tacamurilor, paharelor sau altor obiecte personale contaminate. Transmiterea verticala de la mama la copil se poate realiza in mai multe feluri:
- prin placenta, in timpul sarcinii;
- in timpul nasterii vaginale, prin contactul cu sectretiile vaginale infectate;
- prin alaptare, datorita faptului ca virusul este secretat in laptele matern.
Din fericire majoritatea copiilor care contracteaza virusul in timpul nasterii sau prin alaptare nu dezvolta nici un simptom sau dezvolta doar anumite simptome minore, din acest motiv unii medici ginecologi nu interzic nasterea pe cale naturala sau alaptarea datorita beneficiilor mari pe care acestea le aduc.