Infectia urinara cu bacilul E-coli in sarcina

Fiecare femeie insarcinata este expusa in proportie de 3-5% riscului de a dezvolta o infectie a bacilului E-coli, o bacterie care traieste la nivelul colonului si al vaginului si reprezinta cauza cea mai frecventa care declanseaza infectia urinara. Sarcina este un factor care favorizeaza afectiunile tractului urinar, asadar analizele frecvente sunt obligatorii pentru a se evita posibile consecinte grave pentru sanatate.

E-coli sau Escherichia coli, un bacil prezent in tractul digestiv (intestin), poate avea mai multe multe forme: unele inofensive pentru om si altele care pot declansa afectiuni severe. Acesta bacterie este responsabila de cele mai multe tipuri de infectie urinara in cazul femeilor.

Sarcina este un factor favorizant suplimentar pentru o astfel de infectie, din pricina modificarilor hormonale (ureterele se relaxeaza sub actiunea progesteronului) si din cauza cresterii volumului uterin care impiedica vezica sa se goleasca si favorizeaza staza urinara - un mediu propice de inmultire a bacteriilor.

• consumul de lapte si suc din fructe nepasteurizate;

• consumul de fructe si legume crude si spalate insuficient;

• apa contaminata;

• carnea cruda ori nesuficient gatita;

• contactul cu fecale infectate de animale in cadrul unei ferme sau gradini zoologice;

Foto: www.fluadvisor.co.uk

Majoritatea bolnavilor acuza crampe abdominale, febra si diaree, insa au fost si o serie de situatii in care nu a existat niciun fel de manifestare speciala. In cazurile grave, suferinzii au diaree cu sange si necesita tratament de urgenta.

Izolat, pacientii infectati cu E-coli pot dezvolta o forma incipienta de insuficienta renala, numita sindromul hemolitic uremic. Afectiunea netratata poate conduce la deteriorarea rinichilor si, in final, la moarte.

Nu s-au demonstrat pana in prezent asocieri ale malformatiilor congenitale cu infectia cauzata de E-coli, insa medicul doctorand Ciprian Pop-Began te avertizeaza ca unele infectii urinare se pot transmite la fat in timpul nasterii si pot determina infectii perinatale grave la nou-nascut.

Cat despre complicatiile in timpul sarcinii, germenul poate determina deshidratarea organismului gravidei prin diaree, iar in unele cazuri (ce-i drept, rare) viitoarele mamici se pot confrunta cu sangerari masive.

Totodata, exista un risc de pierdere a sarcinii si nastere prematura asociat cu infectiile severe cauzate de E-coli, motiv pentru care se impun controale regulate pentru a depista din timp evolutia nefasta a bacilului.

Medicul Ciprian Pop-Began spune ca in prezenta sarcinii tratamentul infectiei urinare poate sa fie mai dificil, deoarece sunt putine antibiotice care pot fi administrate fara risc in perioada graviditatii.

Gravidutele vor efectua o urocultura cu antibiograma, astfel incat sa se poata indica antibioticele care raspund germenului implicat. Totodata, medicul curant va avea in vedere efectele pe care tratamentul l-ar putea avea asupra fatului, astfel incat bebelusul sa se dezvolte normal.

In cazul in care infectia nu cedeaza in urma administrarii antobioticului, este recomandata cura hidrica: consumul de minimum 2 litri de apa sau lichid pe zi.

Din fericire, infectia cu E-coli nu impiedica alaptatul, intrucat bacilul nu poate patrunde in laptele matern. In plus, calitatile factorilor imunizanti din laptele mamicii iti pot ajuta nou-nascutul sa se apere singur impotriva infectiilor.

Pentru ca diareea provoaca deshidratare, consumul ridicat de lichide este esential pentru producerea suficienta de lapte. In plus, se recomanda spalarea mainilor inainte de alaptarea copilului.

Pentru a preveni o eventuala infectie cu bacteria E-coli, trebuia sa ai in un set de masuri de precautie usor de respectat:

• spalarea temeinica a fructelor si legumelor inainte de consum;

• spalarea mainilor dupa manevrarea carnii crude si igienizarea suprafetelor care au intrat in contact cu aceasta;

• consumul exclusiv de lapte, branzeturi si sucuri din fructe pasteurizate;

• gatirea carnii si a celorlalte alimente ale dietei zilnice la temperaturi inalte;

• spalarea mainilor cu apa si sapun dupa curatarea baii, schimbarea scutecelor, atingerea prosoapelor si a lenjeriilor murdare sau a animalelor;

• evitarea inghitirii de apa in timpul inotului.