In timp ce unele gravide aleg voluntar sa intrerupa o sarcina, ironia sortii face ca alte femei gravide sa fie fortate de imprejurari sa faca un avort, din cauza complicatiilor medicale.
Avortul sau intreruperea sarcinii reprezinta stoparea prematura din evolutie a unei sarcini. Se poate realiza prin tratament medicamentos sau prin interventie chirurgicala.>
In unele cazuri, avortul apare din cauze naturale si se numeste avort spontan sau pierderea sarcinii. Atunci cand femeile aleg in mod voluntar sau li se impune interurperea sarcinii, se numeste ca au facut avort indus, respectiv avort teraputic.
Cand trebuie sa mergi la medic?
Daca ai suspiciuni cu privire la o eventuala sarcina si prezinti unele simptome asociate acesteia, trebuie neaparat sa mergi la medicul tau ginecolog pentru a-ti confirma diagnosticul.
Pe baza istoricului medical pe care il ai si a modului in care se prezinta sarcina pana la acel moment, medicul iti va prezenta optiunile pe care le ai. Trebuie sa confirmi sarcina cat mai rapid, pentru ca numai in acest mod vei evita riscurile inutile (consumul de alcool, fumatul, medicamentele, excitantele).
In urma analizelor de rutina pe care o femeie le face in timpul sarcinii, pot aparea anumite complicatii care impun intreruperea sarcinii din cauze naturale. Aceasta va fi efectuata daca:
- se constata ca bebelusul se va naste cu malformatii congenitale sau cu boli grave (de exemplu sindrom Down);
viata viitoarei mamici este pusa in pericol din cauza unor afectiuni fizice sau psihice grave.
Cand se poate face si ce optiuni ai?
Atunci cand hotarasti ca cea mai buna decizie pentru tine si pentru bebelus este aceea de a avorta, trebuie sa iei in calcul mai multe lucruri. Metoda de intrerupere a sarcinii depinde de cat de avansata este sarcina.
Primul trimestru (intre 5 si 12 saptamani)
Avort prin administrare de medicamente cu mifoprostol (hormon care induce travaliul si contractiile) sau cu mifepristona (blocheaza producerea de progesteron, dezvoltarea sarcinii si induce travaliul).
Avort chirurgical - aspiratia manuala sau mecanica de tip vacuum (aspira intregul tesut fetal din uter). Desi se poate face si chiuretaj clasic, majoritatea medicilor nu recomanda acest procedeu intr-un stadiu atat de incipient al sarcinii.
Al doilea trimestru (13-24 de saptamani)
In aceasta etapa a sarcinii singura metoda de intrerupere a sarcinii ramane cea chirurgicala - chiuretajul (dilatarea colului uterin si curatarea uterului cu ajutorul unui instrument ascutit).
Intreruperea sarcinii ca urmare a unor indicii medicale serioase se poate face numai pana in saptamana a 12-a.
Ce efecte secundare pot aparea?
- crampe (dureri asemenatoare celor menstruale) care ar trebui sa treaca in maxim 14 zile;
- sangerari neregulate in primele 21 de zile dupa interventie;
- labilitate emotionala - aproximativ o luna;
- posibile infectii manifestate prin cefalee, ameteala, febra, indispozitie;
- greturi, varsaturi;
- balonare sau constipatie;
- lipsa menstrei in primele 6 saptamani.
Desi se pune adesea problema daca respectiva femeie mai poate sa nu ramane insarcinata, trebuie sa stii ca avortul este un procedeu care nu afecteaza fertilitatea femeii (doar in cazurile rare in care apar complicatii grave). Mai mult chiar, poti ramane insarcinata la scurt timp dupa ce ai suferit interventia, chiar in urmatoarele saptamani.
Avortul terapeutic sau impus medical
Avortul terapeutic este forma de avort in care acesta nu este realizat la cererea voluntara pacientei, ci la recomandarea medicului. Acesta se face in scop medical atunci cand continuarea sarcinii pune in pericol viata mamei si a fatului.
In ce conditii se impune avortul terapeutic?
De obicei avortul este facut la cerere si este o alegere voluntara a gravidei chiar si atunci cand fatul prezinta unele riscuri. In unele situatii limite medicul poate impune avortul ca ultima solutie pentru sanatatea pacientei.
- pentru a salva viata mamicii;
- pentru asigurarea sanatatii fizice si mentale a mamicii;
- daca fatul prezinta malformatii congenitale care sunt fatale sau asociate cu un grad crescut de morbiditate;
- pentru reducerea numarului de feti in cazul unei sarcini multiple.
Care sunt situatiile medicale frecvente in care se impune avortul terapeutic?
Avortul terapeutic se face atunci cand viata gravidei este in pericol sau fatul prezinta anormalitati care implica organe vitale si nu prezinta sanse mari de supravietuire. Exista anumite conditii medicale specifice care impun acest tip de avort:
- hipertensiune severa;
- boli cardiace;
- depresie severa sau alte boli mentale grave;
- afectiuni grave ale rinichilor sau ficatului;
- unele tipuri de infectii;
- cancerul;
- sarcina multifetala sau molara.
Totusi, decizia de a se face avort nu este in totalitate a medicului. Medicii implicati au datoria de a-i expune toate optiunile medicale si consecintele fiecarei alegeri, iar acordul final este dat de catre pacienta.
Metode de avort terapeutic
Metodele de avort terapeutic sunt aceleasi ca in cazul avortului la cerere, dar depind foarte mult de varsta gestationala si de starea de sanatatate a mamei.
- avort medicamentos (prin administrarea unor medicamente care induc travaliul);
- avort chirurgical (aspiratie manuala, medcanica, chiuretaj).
Ce se intampla dupa avortul terapeutic?
In urma unui avort indus cuplul trece prin momente extrem de grele, asemanatoare celor in care moare cineva drag. Cu cat sarcina a fost intrerupta intr-un stadiu mai avansat, cu atat suferinta este mai puternica, iar impactul psihologic mai greu de suportat.
Pot aparea sentimente de vinovatie si regret, precum si alte forme de tristete care necesita consilierea psihologica.
Recuperarea fizica este asemenatoare avortului voluntar sau la cerere, iar riscurile de a aparea complicatii depind de varsta gestationala la care a fost facuta intreurperea sarcinii.
Nu exista dovezi certe care sa ateste ca intreruperea de sarcina afecteaza fertilitatea femeii. Totusi, s-a constatat ca avorturile prezinta un risc crescut de a dezvolta complicatii in sarcini viitoare, ca de exemplu placenta previa.
Mai degraba este vorba despre riscuri si complicatii ulterioare interventiei (in cazul in care s-a facut chirurgical), cele mai grave fiind infectiile.