Toxoplasmoza este o infectie frecventa a pasarilor si mamiferelor, inclusiv a oamenilor. Ea este produsa de un mic parazit numit Toxoplasma gondii. O persoana care avut toxoplasmoza si s-a vindecat, nu mai poate fi infectata ulterior. Pentru majoritatea persoanelor toxoplasmoza nu este periculoasa si se vindeca de la sine. Daca infectia este dobandita de mama in timpul sarcinii si este transmisa fatului, produce leziuni cerebrale si orbire. Doar un mic procent din femeile insarcinate care sunt infectate transmit infectia fatului. Este important ca femeia gravida sau care doreste sa ramana insarcinata, sa fie testata pentru a sti daca a fost infectata cu Toxoplasma gondii si daca nu a fost, trebuie instruita asupra modului in care poate evita infectia.
Cauze
Toxoplasmoza este produsa de un mic parazit care produce infectia la animale si mamifere, inclusiv la oameni. Pisicile sunt singurele purtatoare vii ale parazitului. Cand o pisica este infectata, materiile ei fecale contin oua de Toxoplasma gondii pe o perioada de aproximativ 2 saptamani. Aceste oua pot supravietui pana la 18 luni in pamantul umed. Ouale din sol pot contamina apa si plantele. Pisicile care nu parasesc niciodata locuinta si nu prind soareci nu pot fi infectate cu Toxoplasma gondii.
Cele mai frecvente moduri de transmitere sunt:
Infectia fetala
Daca femeia gravida se infecteaza cu pana la 8 saptamani inainte de nastere, parazitul poate fi transmis fatului. Daca infectia a avut loc inainte de sarcina si s-au dezvoltat anticorpii, parazitul nu mai poate fi transmis fatului.
Simptome
Simptome la persoanele imunocompetente
Majoritatea persoanelor infectate cu Toxoplasma gondii nu prezinta simptome. Un procent redus de pacienti au simptome usoare de tip gripal care pot dura cateva luni. De aceea, de multe ori o persoana nu stie daca are sau nu toxoplasmoza.
Simptomele sunt:
Simptome la persoane imunodeficiente
Un pacient cu un sistem imun deficitar (in cadrul unei infectii cu HIV, dupa transplantul de organe sau pacientii cu limfoame) poate dezvolta o forma de toxoplasmoza grava, care poate duce la deces. In acest caz este folosita terapia antibiotica. O infectie severa necesita un tratament agresiv. In cazuri foarte rare, pacienti cu toxoplasmoza aparent sanatosi, au dezvoltat simptome severe datorita afectarii creierului, ochilor, plamanilor sau inimii.
Simptome la nou-nascuti
Majoritatea copiilor infectati nu prezinta simptome la nastere. Fara tratament, acesti copii pot dezvolta in timp forme usoare sau severe de afectiuni oculare si cerebrale. Orbirea poate apare chiar si la 20 de ani dupa nastere.
Unii dintre nou-nascutii infectati au simptome severe la nastere, cum sunt:
Factorii de risc si tratamentul
Riscul de a dezvolta toxoplasmoza poate fi redus prin evitarea posibilelor contacte cu sursele de infectie.
Riscul poate creste cand:
se executa activitati ca gradinaritul si agricultura, fara ca apoi mainile sa fie spalate; parazitul poate supravietui in sol luni intregi.
Factori de risc in cazul fatului
Cu cat infectia apare intr-o luna mai avansata de sarcina, cu atat mai mult creste riscul infectiei fatului. Cu toate acestea cu cat infectia fatului se produce mai devreme, cu atat creste riscul ca fatul sa dezvolte afectiuni severe postpartum (dupa nastere).
Orice copil care se naste si este infectat cu toxoplasma, necesita tratament pentru a preveni complicatiile ulterioare.Pacientele cu un sistem imun sanatos (imunocompetente) si care nu sunt insarcinate, nu au nevoie de tratament pentru toxoplasmoza. Orice simptom care apare se va remite fara tratament, insa daca infectia apare in timpul sarcinii tratamentul este necesar pentru a proteja fatul. Pentru ca sistemul imun al fatului nu este suficient de matur pentru a distruge parazitii, este absolut necesar tratamentul antibiotic. Copiii ai caror mame au fost tratate in timpul sarcinii sunt sanatosi la nastere. Nou-nascutii la care nu s-a diagnosticat boala in timpul sarcinii si tratamentul a fost efectuat doar dupa nastere, au un risc crescut de leziuni cerebrale si oculare inainte de nastere sau in primii doi ani de viata.
Gravidele infectate cu Toxoplasma gondii sunt tratate cu antibiotice care actioneaza asupra infectiei de la nivelul placentei. Daca testele ulterioare confirma infectia fetala, se vor folosi doua antibiotice care au ca scop reducerea efectului parazitului asupra fatului. In unele cazuri de infectie severa precoce, ecografia fetala poate evidentia probleme fetale grave sau amenintatoare de viata.
In aceste cazuri, una din optiunile prezentate parintilor este intreruperea sarcinii.
Femeile gravide sau cele care doresc o sarcina in viitorul apropiat, care nu stiu daca sunt imune fata de parazit sau care stiu ca nu sunt imune, trebuie sa evite orice contact cu orice sursa de infectie pentru a-si proteja fatul.
Astfel se recomanda:
In toxoplasmoza se administreaza medicamente doar daca infectia afecteaza fatul sau o persoana imunodeprimata. De aceea, desi o gravida cu un sistem imun sanatos nu prezinta nici un risc atunci cand este infectata, tratamentul este necesar pentru protectia fatului. Gravidele diagnosticate cu toxoplasmoza in timpul sarcinii, vor primi tratament cu antibiotice. Antibioticele reduc sansele ca fatul sa fie infectat. Daca totusi, infectia se produce (diagnosticul este facut cu ajutorul amniocentezei) un alt antibiotic este adaugat la tratamentul initial.
Acest tratament scade severitatea toxoplasmozei fetale si a altor afectiuni legate de infectie, care apar dupa nastere. Daca nou-nascutul are toxoplasmoza va primi antibiotice in primul an de viata. Acest tratament se impune pentru a scadea riscul de leziuni cerebrale si orbire, cauzate de infectie.
Optiuni de medicamente
- terapia cu antibiotice
Infectia cu Toxoplasma gondii in timpul sarcinii poate duce la leziuni cerebrale si oculare la fat si la nou-nascut. Terapia cu antibiotice previne sau reduce aceste leziuni.
Tratamentul initial dupa infectia mamei
Cand o gravida este infectata cu Toxoplasma gondii va fi tratata cu antibiotice care scad riscul de infectie al fatului. Antibioticul folosit se numeste spiramicina. Spiramicina se administreaza pe cale orala si se concentreaza la nivelul placentei. Placenta este locul de unde Toxoplasma gondii ajunge la fat.
Tratamentul fatului
Daca amniocenteza confirma faptul ca fatul este infectat, administrarea unui tratament antibiotic mamei va scadea efectele bolii asupra copilului si poate vindeca infectia. Copiii care au fost tratati inainte de nastere, au sanse mai mari de vindecare decat cei al caror tratament a fost initiat dupa nastere.
Terapia cu antibiotice combinate este cea mai eficienta in cazul infectiei fetale. Sulfadiazina impreuna cu pirimedamina (antibiotic folosit frecvent impotriva malariei) sunt folosite uneori impreuna cu spiramicina.
Tratamentul nou-nascutului
Nou-nascutul infectat cu Toxoplasma gondii are nevoie de un an de tratament cu antibiotice, pentru a scadea riscul leziunilor cerebrale si oculare. Acest tratament se instituie chiar daca mama a fost tratata in timpul nasterii.
Se poate intampla ca tratamentul antibiotic din timpul sarcinii sa nu vindece fatul. Cu toate acestea, exista studii care au aratat ca acest tratament scade riscul de aparitie, precum si severitatea leziunilor cerebrale si oculare.
Sursa: Sfatulmedicului.ro