Testul rubeolei are ca scop detectarea anticorpilor produsi de organism in lupta cu virusul rubeolic. Odata produsi, anticorpii raman in organism pentru perioade foarte indelungate de timp, chiar ani de zile. Prezenta anumitor anticorpi in organism indica o infectie mai veche, curenta sau o vaccinare impotriva bolii in cauza.
Prezenta anticorpilor de tip IgM (Imunoglobulina M) in organism indica o infectie actuala sau recenta cu rubeola.
Prezenta anticorpilor de tip IgG (Imunoglobulina G) indica faptul ca organismul detine imunitate fata de rubeola, asadar este rezistent fata de infectia cu acest virus. Aceasta rezistenta a fost dobandita fie prin vaccinare, fie printr-o infectie mai veche.
Rubeola (cunoscuta si ca "pojarul german" sau "pojarul de trei zile") nu genereaza probleme pe termen lung. Totusi, o femeie infectata cu rubeola in timpul sarcinii poate transmite copilului (fetusului) acest virus, fapt ce poate duce la aparitia unor grave malformatii in primul trimestru de viata - Sindromul Congenital Rubeolic.
Printre malformatiile cauzate de SCR se numara cataracta si alte defecte de vedere, deficiente de auz si numeroase probleme cardiace.
Alte consecinte ale SCR pot fi reprezentate de avorturi spontane sau nasterea copiilor morti. Toate aceste probleme pot fi prevenite prin vaccinare.
In general, testele de detectare a rubeolei sunt recomandate femeilor insarcinte sau care vor sa conceapa un copil pentru a determina riscul de aparitie a infectiei.
Aprecierea acestui risc se poate face prin mai multe tehnici de laborator ce au ca principiu identificare anticorpilor corespunzatori. Cea mai comuna metoda de determinare a titrului de anticorpi este cea in care sunt folosite conjugate enzimatice (ELISA, EIA).
Scopul testului
Testul se face pentru a afla daca:
Pentru efectuarea testului de detectare a rubeolei nu sunt necesare pregatiri speciale.
Testul este reprezentat in prima faza de o simpla recoltare de sange. Tehnicianul sau asistentul medical va parcurge exact aceeasi pasi ca si in cazul unei recoltari de sange pentru analizele de rutina.
Interpretarea rezultatelor pentru testul rubeolei
Ce voi simti?
Ca la orice recoltare de sange, se vor simti: stransoarea garoului si eventual o usoara intepatura in locul introducerii acului in vena.
Riscuri
In general, riscurile prezentate de un examen hematologic sunt foarte reduse.
In locul recoltarii poate sa apare o mica vanataie (se poate evita prin mentinerea presiunii pe tampon mai mult timp).
Foarte rar, se poate produce o inflamare locala a venei denumita flebita (se poate remedia prin aplicarea unor comprese calde de cateva ori pe zi).
Sangerarea prelungita poate reprezenta o problema pentru persoanele cu deficiente de coagulare.
Sangerarea poate fi prelungita de medicamente precum aspirina sau alte anticoagulante orale.
Daca aveti probleme legate de sangerare sau coagulare sau luati anticoagulante orale, comunicati acest lucru medicului inainte de recoltare.
Rezultate
Un test hematologic pentru rubeola pune in evidenta anticorpii produsi de sistemul imunitar in lupta cu virusul rubeolic. Rezultatele testului sunt exprimate in titruri. Titruirile arata cat de mult poate fi diluata proba de sange si totusi sa fie posibila identificarea anticorpilor.
Un rezultat pozitiv inseamna ca anticorpii anti-rubeola au fost depistati in proba dumneavoastra de sange. Acest lucru inseamna fie ca sunteti infectat cu rubeola, fie ca ati fost infectat cu rubeola de curand sau poate arata ca detineti imunitate impotriva virusului (dobandita fie prin vaccinare fie in urma unei infectii vechi).
Testul se poate face si in cazul copiilor cu malformatii congenitale pentru a vedea daca acestea au fost induse de virus.
Important
Daca o femeie vrea sa ramana insarcinata si nu a avut rubeola, se recomanda vaccinarea pentru a evita o eventuala infectie in timpul sarcinii. Trebuie stiut ca sarcina este recomandat sa se instaleze la cel putin o luna de la vaccinare pentru siguranta deplina.
Vaccinarea nu trebuie sa se faca odata ce s-a instalat sarcina si trebuie evitat orice contact cu persoanele purtatoare sau posibil purtatoare.
Exista tari in care testul rubeolic se face in cadrul examenelor medicale care se sustin in vederea casatoriei.
Identificarea virusului prin cultura nu se practica, in general, datorita gradului ridicat de dificultate al metodei.
Contactarea virusului in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina nu este atat de periculoasa, copilul (fetusul) fiind complet dezvoltat. Totusi, copilul poate fi purtator al virusului si poate fi contagios.
Cat de repede se instaleaza infectia?
In cazul in care simptomele sunt prezente, acestea apar la 15-17 zile (pana la 3 saptamani in unele cazuri) dupa contactul cu persoana infectata. Simptomul principal este urticaria. In general, o persoana este contagioasa o saptamana de la aparitia primelor semne si apoi inca 1-2 saptamani. Un nou-nascut care a contactat infectia in timpul vietii intra-uterine poate fi contagios cateva luni de zile.
Ce ar trebui sa mai stiu?
Identificarea virusului prin intermediul codului genetic al acestuia este imposibila. De asemenea, indentificarea acestuia din lichide biologice cum ar fi saliva este imposibila.
Este necesara cel putin o saptamana pentru detectarea virusului in cultura si este necesara folosirea de anticorpi specifici pentru a-i pune in evidenta. Indentificarea virusului prin cultura se poate practica uneori pentru a stabili dignosticul la un nou-nascut.
Delia Negrea
Redactor Copilul.ro