Vaccinurile in sarcina

Cu toate ca multe medicamente si injectii imunizante sunt interzise femeilor insarcinate din pricina eventualelor efecte negative pe care le-ar putea avea asupra mamei si a fatului, exista si o serie de vaccinuri recomandate in timpul sarcinii. Unele dintre acestea protejeaza starea de sanatate a gravidutei, pe cand altele transmit anticorpi in trupului bebelusului pentru primele sale 3-6 luni de viata dupa nastere.

Foto: medindia.net

In mod ideal, femeile care au atins varsta potrivita pentru a concepe un copil ar trebui sa se vaccineze impotriva diverselor afectiuni comune inainte sa ramana insarcinate. Chiar si asa, anumite tipuri de vaccin si-au dovedit eficacitatea in perioada graviditatii.

Vaccinul are rolul de a te proteja impotriva diverselor boli care iti ameninta sanatatea prin distrugerea virusurilor si a bacteriilor care patrund in organism. Anticorpii dobanditi prin imunizare nu vor permite afectiunilor diverse sa se instaleze, iar bebelusul tau se va putea dezvolta in voie in pantec.

Femeile insarcinate trebuie sa distinga in mod clar vaccinul activ (nerecomandat in sarcina) si vaccinul inactiv (permis in aceasta perioada). Primul contine virusuri si bacterii vii, slabite, incapabile sa produca infectii insa menite sa stimuleze productia de anticorpi. Totusi, pana si cele mai minore sanse de imbolnavire prin vaccinul activ ii determina pe medici sa evite administrarea sa la gravide.

Vaccinul inactiv este conceput din baterii moarte, care previn diversele probleme de sanatate si sunt eficiente daca sunt administrate in mai multe doze, periodic.

Imunizarea cu vaccinuri inactive nu cauzeaza malformatii congenitale sau complicatii in sarcina. Mai mult decat atat, ele sunt chiar recomandate pentru prevenirea maladiilor frecvente.

Gravidutele au acces la urmatoarele vaccinari:

• vaccinul antigripal (gravidele sunt cel mai mult expuse riscului de a dezvolta complicatii in cazul in care contacteaza virusul gripal);

• vaccinul contra Hepatitei B;

• vaccinul impotriva tetanosului si difteriei (fatul poate fi infectat la nastere sau in timpul travaliului din cauza manevrelor chirurgicale specifice nasterii);

• vaccinul contra Hepatitei A (riscurile expunerii fatului la infectie sunt mai mari decat efectele secundare ale vaccinului);

• vaccinul antipolio si contra febrei galbene (doar in cazul riscului maxim de infectie);

• vaccinul antirabic (doar in cazul muscaturii de animal).

Urmatoarea categorie de vaccinuri este contraindicata in sarcina, indiferent de gradul de risc la care este expusa gravida in fata dezvoltarii unei boli. De pilda, vaccinul impotriva rubeolei poate periclita dezvoltarea normala a fatului, iar vaccinul contra varicelei poate cauza malformatii congenitale fatului si pneumonie fatala mamei.

In cazul altor imunizari nerecomandate de specialisti, medicii detin prea putine date despre efectele lor secundare pentru a le administra in conditii de siguranta viitoarelor mamici.

• vaccinul impotriva tuberculozei;

• vaccinul contra rubeolei si rujeolei;

• vaccinul impotriva varicelei;

• vaccinul impotriva poliomielitei;

• vaccinul contra oreionului;

• vaccinul contra variolei.

Cu exceptia vaccinului antigripal, care poate fi administrat din al doilea trimestru de sarcina, medicii recomanda imunizarea gravidelor atunci cand exista un risc considerabil de contractare a unei infectii.

In cele mai multe situatii, vaccinarea devine foarte necesara femeilor insarcinate care lucreaza intr-un mediu cu risc major de infectare, in functie de varsta sarcinii si raportul pericol-beneficii.

Vaccinarea impotriva difteriei si tetanosului se poate face in ultimul trimestru de sarcina (in luna a 7-a sau a 8-a), anticorpii materni putand sa ofere o imunitate pasiva bebelusului, pana cand acesta va putea fi vaccinat, la varsta de 2 luni.

In tarile subdezvoltate, foarte multi copii mor imediat dupa nastere din cauza diverselor bacterii contactate de mamele lor in timpul sarcinii.