Nu stiu exact cum fac unele mame de reusesc sa le pregateasca copiilor gustari ultra-mega-sanatoase in casa. Dimineata biscuiti din pudra de roscoave indulciti cu pasta de curmale, saratele din nu-stiu-ce-faina, briose fara faina si alte minuni. Pun pe retelele de socializare poze cu tavi aburinde iesind de la cuptor de zici ca-i cofetarie la ele in bucatarie.
La noi e liniste. Nu ca nu as vrea, dar nu mai gasesc timp si putere pentru astfel de experimente. Din cand in cand mai reusesc sa coc si eu una alta, dar daca imi iese planul o data pe saptamana pot spune ca sunt norocoasa. Ceva gustari trebuie sa le dau si eu copiilor, asta e clar. La cat de mofturosi sunt trebuie sa fie o oferta diversificata. Mai scapa si cate o prostie, mai ca au vazut pe la colegi, mai ca eram pe fuga. Rar, mult mai rar decat incercarile mele de cofetar.
In oferta de gustari intra fructele si legumele proaspete, nuci, migdale, seminte si alte asemenea, copturile mele rare, iaurturi simple sau cu diverse chestii pe care le adaug eu. Le-am tot rotit de am ametit si eu, pana cand piticii s-au revoltat.
"Vrem si altceva!", strigau in cor
Dupa vreo 2-3 concerte de acest tip, m-am mobilizat sa caut si altceva. Nu sunt nici cea mai creativa din univers asa ca aveam impresia ca sunt intr-un impas major. Nu ma deranja ca nu au ce sa manance la gustare, cat ma stresa faptul ca neavand ceva atragator vor alege niste variante, hai sa le spun, nefericite.
Si iata-ma plimbandu-ma asa fara tinta prin magazin. Ei tot trageau de mine pe la raioanele interzise. Simteau ca sunt dezorientata, la fel cum lupul simte frica si e gata sa atace. Am facut stanga-mprejur si am ajuns la sectiunea de copii. Scanau cu privirea rafturile si-i vad ca vin cu niste pungute colorate. Deja aveam discursul pregatit. Stiti cum e o mama care vine de la serviciu, apoi se duce cu copiii la cumparaturi, ca mai apoi sa mearga acasa sa pregateasca cina? Rabdarea ei e cam cat a unui tigru hamesit care vede o gazela fara aparare. Eram gata de atac.
Au simtit si asta si mi-au retezat-o scurt: "Citeste si tu eticheta inainte sa ne pui sa le ducem inapoi. Cum ne-ai invatat!" (Chiar asa!) Am dat ochii peste cap (involuntar) si am inceput sa lecturez. Piure de fructe ecologic, fara zahar, recomandat copiilor de peste 1 an. Pam-pam! Iata solutia pe care tot ei au gasit-o. N-aveam ce sa comentez, era ce aveau nevoie si, mai important, erau ambalate in asa fel incat puteau fi puse si la pachet la scoala, puteau fi luate si in calatorie. Unde mai pui si ca sunt portionate astfel incat sa poata fi consumate odata, astfel incat nu mai raman tot felul de ambalaje pe dulapul de la bucatarie in speranta ca vor fi consumate mai tarziu, iar mai tarziu ajung la gunoi.
Am cumparat cateva piureuri de fructe si asa am gasit o noua varianta de gustare sanatoasa de care nu ne mai dezlipim, mai ales ca sunt suficiente sortimente in gama ca sa nu mai aud voci mofturoase comentand.