Noi suntem nebunii aia de am plecat cu copilul de n-avea nici un an la peste 1000 de kilometri ca sa vedem zapada imaculata pe munte. Pe alt multe decat al nostru, pentru ca noi suntem mereu in cautare de experiente noi.
De cand m-am apucat sa planific minunata calatorie, cu vreo 8 luni inainte, am inceput sa-mi fac griji cu privire la mesele bebelusului. La momentul plecarii stiam ca va avea 11 luni, dar cand faceam eu aranjamente si permutari, mititelul de-abia avea 3 luni. Nici nu stiam eu cum va fi la diversificare, daca o sa vrea sa manance, ce o sa-i placa. Dar eu am mers inainte cu planurile. Daca imi pun ceva in minte, nu prea exista modalitate de a ma face sa renunt.
Drumul l-am facut cu masina, ca asa suntem noi, pasionati de experiente pe 4 roti. Cu cat se apropia momentul, cu atat incepeam sa fiu mai stresata. Ce ii dau eu piticului sa manance pe drum in afara de sfanta tata? Inainte de plecarea la mare nu am mai fost cu el pe distante atat de lungi incat sa necesite mancare "la pachet". Problema, daca ii pot spune asa, era ca piciul era (si inca este) un mare haplea. Lui ii trebuie mancare serioasa, nu gluma!
Traseul nostru includea si o buna bucata din Bulgaria si cine a traversat-o stie ca nu prea ai unde sa te opresti sa mananci, mai ales cu un copil atat de mic. La destinatie ne asteptau bucate bune, caci m-am ocupat sa fie oferta variata si pentru un pici de 11 luni. Dar drumul... Drumul asta imi dadea batai de cap.
Fiindca masina era plina varf de bagaje (pe care abia am putut sa le inchidem ca, deh, iarna nu-i ca vara!), l-am hranit pe piciul nostru bine-bine dimineata astfel incat sa nu aglomeram bancheta din spate cu doua genti termoizolante burdusite de caserole cu piureuri. Plus ca daca ar fi fost sa ii dau copilului sa manance din caserole, cineva ar fi trebuit sa le si spele, apoi. Iar scopul nostru era sa ne relaxam, nu sa avem sarcini multe si complicate. Astfel, am umplut o singura geanta termoizolanta cu apa din belsug, fructe si iaurtele pentru micut.
Planul nostru era asa: plecam cu noaptea-n cap, ca sa doarma bebelusul o buna bucata de drum. Mergea la micul dejun o titi. De fapt, era chiar ce-si dorea, masa lui preferata. Apoi, dupa ce ajungeam pe pamant bulgaresc, somn de voie. Cand se trezea, un iaurt din geanta, pe care il strecuram eu cu chiu cu vai. Pentru noi am gasit eu solutii diverse si interesante, ca doar nu era primul drum lung pe care-l faceam. Si se face ora pranzului care ne-ar fi prins, inevitabil, intr-o oarecare benzinarie din Bulgaria. Noi ne scoatem snitelele si ce mai era prin papornite si bebe urma sa manance... Ce?
Cu vreo cateva zile inainte de marea plecare m-am dus la cumparaturi. Trebuia sa cumpar fructe, niste morcovi, niste nuci, apa, suc (pentru noi), chestii nesanatoase de rontait (pentru noi, dar nu ne spuneti nimanui! sssh!) si alte cateva chestii. Toate astea le iau de obicei de la "vecinul". Nu, nu e un chiosc, ci Lidl-ul de peste drum. Ma stiu toate casierele, ca doar merg aproape zilnic. Avem si-o gluma: nu lipsim mai mult de doua zile, ca suna casierele la politie, ca sigur am patit ceva. Si cum ma invarteam eu pe-acolo, la raionul de bebelusi vad ca au borcanase cu tot felul de combinatii atat de fructe, cat si de legume.
V-am zis ca e mancacios, dar am uitat sa va spun ca este si putin sclifosit. Am luat din fiecare cate unul ca sa il incerc, sa nu ma trezesc pe drum ca ramane tot nemancat. Ce credeti? A strambat din nas la unele, dar tot am avut de unde alege.
In dimineata plecarii aveam inima cat un purice. Eu care eram curajoasa-curajoaselor, imi mai pierdusem din avant. Dar totul a decurs conform planului. Nu numai ca a mancat din borcanasele luate de la Lidl, dar a si dormit aproape conform planului.
La intoarcere am pastrat alte borcanase. La cate detalii am stabilit era culmea sa il uit chiar pe asta.
In anul urmator, am urmat aceeasi strategie. E chiar bine sa ai "vecini" precum Lidl, care se gandesc la toate!