Inseminarea intrauterina (IIU) si fertilizarea in vitro reprezinta doua tehnici diferite de reproducere umana asistata.
IIU se recomanda cuplurilor atunci cand sarcina nu survine dupa mai mult de 12 luni de raport sexual regulat sau femeilor care doresc sa obtina o sarcina si nu au un partener de sex masculin.
Inseminarea intrauterina este o procedura simpla, nedureroasa, care se poate face cu sau fara stimulare ovariana. Ce inseamna asta? Daca ovarele noastre functioneaza normal si ovulatia, adica eliberarea „oului” se produce spontan, natural, nu avem nevoie de stimulare ovariana, adica de ajutor exterior prin injectii sau pastile care sa ne stimuleze ovarele sa produca „oua”.
Daca ovarele noastre nu ovuleaza regulat (in fiecare luna), atunci este nevoie sa le ajutam sa faca acest lucru prin pastile sau injectii care inlocuiesc hormonii organismului si ajuta la dezvoltarea foliculilor. Riscul in cazul stimularii ovariene este de a dezvolta mai multi foliculi, adica mai multe „oua” ce pot fi fertilizate odata cu inseminarea, avand astfel sansa sa dezvoltam o sarcina gemelara, care atrage dupa sine riscuri suplimentare.
In momentul in care foliculul este pregatit (maturizat), de cele mai multe ori este ajutat cu o ultima injectie ce contine gonadotropina corionica (hormonul de sarcina) sa elibereze ovocitul („oul”). Aceasta ultima injectie ajuta atat la maturizarea finala si „ruperea” foliculului, cat si la sincronizarea cu momentul injectarii spermei in cavitatea uterina.
In acest fel suntem siguri ca am facilitat intalnirea dintre ovocit si spermatozoizi. Ce nu stim insa este daca fertilizarea se produce sau nu.
Statistic, se apreciaza ca dupa aproximativ 3-4 IIU, rata de succes ajunge la aproximativ 40% si ca, dupa o singura IIU, sansele de a obtine o sarcina variaza in jur de 15%.Asa cum spuneam mai sus, in timpul IIU nu stim daca fertilizarea se produce sau nu, astfel incat dupa 4 – maxim 6 tentative de IIU (bineinteles in functie si de varsta pacientei) se recomanda trecerea la etapa urmatoare si anume FIV.
Cand se recomanda FIV
Trecerea directa la FIV este valabila si pentru pacientele care, in urma investigatiilor, sunt diagnosticate cu trompe obstruate sau „blocate/infundate” sau cand in urma analizei de sperma apreciem ca nu putem recupera suficienti spermatozoizi pentru o inseminare eficienta.
In timpul FIV putem observa in laborator cum decurge fertilizarea si putem sa stim ce trebuie sa imbunatatim.
Cu toate acestea, sansele unei tentative de FIV ajung in functie de varsta pacientei la 40%-45%. Este foarte important sa retinem ca sansele unei tentative sunt dupa ce transferam toti embrionii obtinuti dupa o stimulare ovariana controlata.
Stimularea ovariana controlata inseamna sa stimulam cu doze mai mari de hormoni injectabili ovarele, in asa fel incat sa obtinem in loc de 1 folicul (cum se intampla in mod natural, fara stimulare sau cu stimularea usoara din inseminarea intrauterina) mai multi foliculi, care vor duce in cele din urma la mai multi embrioni.
Din datele raportate stim ca 1 embrion are aproximativ 25% sanse de a da nastere unui bebelus.
Este important pentru paciente si cuplu sa cunoasca datele statistice reale in asa fel incat sa nu se culpabilizeze de esecul tentativei si sa fie constienti ca ramanand in tratament vor obtine o reusita, astfel incat dupa circa 4 tentative de FIV aproximativ 80% din cupluri reusesc sa obtina o sarcina.