Adolescenta este varsta marilor intrebari, a rascoalelor intempestive si a furiilor interioare, ceea ce o face sa fie cu atat mai dificila si problematica.
Dar daca despre copii s-au scris tot felul de lucruri (si mai bune, si mai putin bune), ei bine, adolescenta este mult mai vaduvita in acest sens.
Prin urmare, cred ca este bine sa incercam sa intelegem macar ce particularitati are adolescenta, ce are ea deosebit si specific, dincolo de toate miturile care inca se mai preumbla prin mintile parintilor.
Cat dureaza adolescenta?
Primul mit este cel legat de perioada adolescentei, care afirma ca nu dureaza mai mult de cativa ani, finalizandu-se in jurul varstei de 18 ani, cand se pare ca iti vine brusc mintea la cap si castigi nu doar dreptul la vot, ci si linistea caminului. Doar ca perioada s-a prelungit si ea, asa cum s-au prelungit toate etapele de varsta, ajungandu-se la interval intre 12 si 20-22 de ani si chiar 24 de ani. Adolescenta este un proces de maturizare, prin urmare fiecare va avea ritmul si intensitatea lui.
Hormonii, principalii vinovati?
Al doilea mit este cel legat de cohorda de hormoni care tampesc copilul, prin urmare de acolo vine toata treaba. Ei bine, nu este chiar asa. Dincolo de schimbarile hormonale, care clar exista, totusi nu hormoni par sa fie raspunsul acestui haos haotic, ci creierul. De fapt, adolescenta este trecerea creierului la o noua etapa evolutiva, care presupune o multime de modificari, ce-si lasa amprenta la nivel comportamental si emotional.
Sunt autori care compara, din punct de vedere neurologic, perioada adolesentei cu cea a copilului din jurul varstei de 3 ani, cand si atunci creierul face un salt calitativ. In aceasta perioada se reconfingureaza circuitele neuronale, ceea ce are ca prim efect o harmalaie interioara, ce face ca parintii sa afirme cu disperare: „nu-mi mai recunosc copilul”.
Creierul simte nevoia de ceva nou si prin urmare va cauta experiente diverse si inovatoare. Asa ca o sa ne vedem cum dintr-odata adolescentul se apuca de lucruri pe care nu ni le-am fi imaginat vreodata posibile: canta la chitara, se apuca de escalada, fumeaza, nu mai respecta nimic din ceea ce parea important pana la acel moment.
In adolescenta, principalele caracteristici ale creierului sunt:
– nevoia de nou, de a cauta noul in toate manifestarile lui si prin alte cai, care uneori se pot dovedi periculoase pentru integritatea fizica si psihica a adoslecentului;
– nevoia de implicarea si recunoasterea sociala de catre persoane aflate la aceeasi varsta. Prin urmare, nu-mi mai este suficient daca mama imi spune ca sunt frumoasa, am nevoie sa stiu daca ma considera frumoasa cei de varsta mea. Asa ca voi face tot felul de nebunii, de eforturi ca sa primesc aceasta validare, chiar daca o am deja din partea parintilor;
– cresterea nevoii de intensitate emotionala – reconfigurarea creierului face ca sistemul limbic sa fie mai activ, asa cum este si in perioada copilariei mici. Sistemul limbic - care este o zona arhaica a creierului, este responsabil cu zbucnirile emotionale, cu atat mai mult cu cat zona prefrontala (adica aceea parte a creierului care ar trebui sa controleze astfel de manifestari) este fix si ea in „renovare”. Cu alte cuvinte, adolescentul este total descoperit in fata emotiilor, ceea ce este foarte consumator si pentru el, si pentru cei din jur.
Adolescentii si sexul
Al treilea mit se leaga de cel de-al doilea si anume: daca de la hormoni i se trage, atunci o sa-i treaca daca incepe viata sexuala. Prin urmare, am intalnit parinti care-si incurajau adolescentii, mai mult sau mai putin direct, in zona asta, sperand ca asa o sa-i treaca. Nimic mai gresit! Stim bine ca Romania ocupa, din pacate, locuri fruntase la capitolul mame minore.
Inceperea vietii sexuale intr-un asemenea moment haucinant poate sa fie cu atat mai destabilizant si distructiv. Adolescentul nu-si va reveni odata cu sexul, ci se va inamoli si mai mult in angoase si temeri, mai ales daca nu are suportul emotional al unei persoane de incredere. Este varsta marilor decizii care ii vor impacta toata viata, prin urmare adolescenta cere o atentie sporita.
Marea dificultate a acestei varste este echilibru pe care parintii trebuie sa-l gaseasca intre libertate si constrangere, intre incredere si control, intre a fi prezent si a stii cand sa dispara din peisaj.
Mesajul pe care parintii ar fi bine sa-l transmita ar suna cam asa: "Da, este o perioada dificila pentru tine, asa cum si pentru mine este. Da, nu pot sa fiu de acord cu o parte dintre deciziile pe care le iei, dar as vrea sa stii ca ai suportul meu. As vrea sa putem sa discutam, sa negociem posibilele efecte pe termen lung, sa ma ajungi sa inteleg pentru ca si eu sa pot sa ofer un suport adaptat tie. Stiu ca este greu pentru tine, ca totul pare cu susul-n jos, dar sunt aici pentru a intelege si pentru a te ajuta – daca ai nevoie."