Intre 30 aprilie 2018 si 20 mai 2019, 5.078 de minori au disparut de acasa, dintre care 151 sunt mai mici de 10 ani, 1.410 cu varsta cuprinsa intre 10-14 ani si 3.517 mai mari de 14 ani, potrivit datelor furnizate de Directia de Investigatii Criminale a Politiei Romane.
Potrivit aceleiasi surse, in aceeasi perioada, 5.072 de minori au fost gasiti, dintre care 158 cu varste pana la 10 ani, 1.395 cu varsta cuprinsa intre 10-14 ani, 3.519 mai mari de 14 ani. Cele mai multe disparitii au fost inregistrate la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, Politia Judeteana Constanta si Politia Judeteana Neamt, arata datele centralizate, preluate de Mediafax.
In 95% din cazuri este vorba de plecari voluntare, cele mai multe disparitii fiind inregistrate in randul adolescentilor. Copiii pleaca intentionat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire a copiilor, pe o perioada nedeterminata.
"Tot mai multi copii traiesc situatii de viata in care fuga de acasa pare sa fie cea mai buna solutie. Au nevoie de sprijinul nostru imediat si consistent pentru a realiza ca este o falsa solutie, este un risc suplimentar pentru exploatare, abuz, trafic de copii. O atentie deosebita trebuie acordata copiilor din centrele de ocrotire si copiilor lipsiti de protectie parentala, urmare a fenomenului migratiei economice. Fuga reprezinta in viziunea lor o solutie pentru toate problemele cu care se confrunta, fara sa realizeze ca, dincolo de usa casei sau a insituttiei de protectie sunt adesea provocari mai mari, greu de gestionat. Aceste situatii cu care ne confruntam trebuie abordate urgent prin crearea unor mecanisme eficiente de prevenire adresate deopotriva copiilor si adultilor care ii au in grija", a explicat Gabriela Alexandrescu, presedinte executiv Salvati Copiii Romania.
De ce fug copiii de-acasa
Reprezentantii organizatiei prezinta si principalele motive si factorii de risc care ii determina pe copii sa isi paraseasca familia sau centrele de ocrotire: neglijarea si lipsa de supraveghere din partea adultilor responsabili; conflictele repetate din familie, abuzurile asupra copiilor, fizice si/sau emotionale, lasarea copiilor in grija bunicilor sau a altor rude, odata cu plecarea apartinatorilor legali la munca in strainatate; blocaje in comunicarea cu parintii, cu precadere in situatii dificile; abandonul scolar si influenta/presiunea anturajului; consumul de alcool si substante halucinogene; situatia economica precara a familiei.