Andreea Esca, despre bazinul de inot Lia Manoliu: Ultima data cand am trecut pe acolo, dusurile erau smulse din pereti. Despre toalete nu doresc sa povestesc
Dupa ce David Popovici s-a plans de conditiile pe care trebuie sa le indure sportivii romani la bazinele de inot, Andreea Esca a reactionat si ea dur pe pagina sa de socializare. Vedeta a povestit cum arata bazinul de inot Lia Manoliu pe vremea cand ea se antrena aici si a facut remarci acide in ceea ce priveste delasarea autoritatilor.
Prezentatoarea TV a atras si ea atentia asupra starii de degradare a bazinelor de inot in care isi fac antrenamentele campionii nostri olimpici si a criticat dur modul in care acestea au fost lasate in paragina.
"Pentru ca David Popovici a redeschis acest subiect care este o rana deschisa, de zeci de ani, pentru multi dintre noi, as vrea sa va spun o poveste, acum, ca m-am mai calmat…
Acestia din poza suntem noi, prin 1980, o echipa de copii din zona bazinului 23 August, care invatam la Liceul Sportiv din capatul strazii Maior Coravu si facem inot. Copii din familii oarecare, din vremea comunismului. Pe mine, ai mei, m-au dat aici in clasa intai ( la fix 6 ani) desi stam in Soseaua Iancului si avem mai aproape de casa alte doua scoli generale, ca sa fac sport. Pentru a fi acceptata la inscriere, am luat cursuri de inot inainte, deoarece se da un test. Sunt cea mai scunda din clasa mea si mama spera ca inotul sa “ma lungeasca” iar tata, care inoata si acum regulat, la 86 de ani, considera ca un copil musai trebuie sa faca sport! Ca sa-l citez “ unul de vara si unul de iarna, neaparatJ”. Dimineata avem 4 ore de scoala si apoi antrenament. Toti purtam slip pentru ca suntem copii, habar nu avem ca exista costume de baie intregi pentru fete, trening are cine reuseste cumva sa faca rost, casca, la fel. Asa ca … fete, baieti, suntem tusi scurt, ca la armata. Cum e “bazinul nostru” ? Extraordinar de frumos! Cel putin pentru noi, care nu am fost in alte tari. Avem doua bazine de 50 m lungime, unul acoperit, si unul in aer liber. Cand suntem la interior, si mai vin parintii sa ne vada, stau cu nasul lipit de geam, iar noi tragem cu ochiul catre ei, iar cand avem concursuri afara, vara, agita entuziasmati cate un prosop din tribune si striga cat ii tin plamanii “haiiiiii”! In vestiare e mereu agitatie mare. Parinti, bunici, multi copii. Mereu contra cronometru. Si aici ��. Ne dezbracam, ne lasam hainele la vestiar, unde exista mereu o doamna garderobiera care are cheia vestiarului, si dupa ce trecem printr-un mic bazin, unde e apa cu dezinfectant, intram la treaba. Daca, dupa bazinul cu dezinfectant, facem stanga si nu dreapta, ajungem la bazinul pentru sarituri in apa. Mi-e frica de mor cand ii vad pe colegii de acolo care fac toate giumbuslucurile de sus de tot. Si am un gol in stomac cu gandul ca ar putea sa se loveasca de o platforma, in cadere. Am sarit si eu o data, acolo, cu mare frica. Asa ca admiratia pentru saritori este enorma.
Din holul mare, daca nu vii catre vestiare, poti merge catre sala de atletism. E o sala mare si bine echipata, unde toti incercam sa ne testam abilitatile. De la garduri, la saritura in nisip. Si chiar avem probe obligatorii in cadrul orelor de educatie fizica de la scoala. Iar intre holul mare si aceasta sala este cabinetul medical, unde ni se fac regulat teste si analize. Avem antrenori fermi si parinti care au incredere in ei si nu-si dau cu parerea, nefiind de specialitate. Ascultam fara sa comentam si executam. Mult, greu, repetitiv. Toti cu acelasi scop. Sa performam. Sa castigam. Sa fim primii. Cand iesim de la antrenamente facem dus, si ne asezam pe bancutele din vestiar sa ne uscam parul. Pentru ca deasupra bancilor sunt casti de uscat parul, multe, legate intre ele, din inox ceva.
Ne imbracam, ne mancam sandvisul de acasa si unii se intorc la ore, in functie de varsta. In weekend avem concursuri si suntem atat de fericiti cand castiga unul dintre noi, sau toata echipa. In vacante mergem in cantonamente. Chiar daca avem multe antrenamente, faptul ca suntem impreuna si ca avem si timp de joaca este minunat. Este viata noastra. Oamenii mari ne spun ca aceasta perioada va fi esentiala pentru cine vom deveni….
La aproape jumatate de secol de la povestea mea, copiii din gasca din imagine sunt toti bine. Diferenta e ca bazinul ( caruia s-a schimbat numele in Lia Manoliu) de la interior sta inchis de 6 ani ani, dupa ce, in paragina in care se afla, a mai inotat si un sobolan pe culoarul favoritilor. In baia din vestiar, ultima data cand am trecut pe acolo, dusurile erau smulse din pereti, iar cele care existau erau practic niste tevi fara cap. Despre toalete nu doresc sa povestesc, ca poate cititi la masa postarea mea. Cei de la sarituri in apa nu mai au in ce sari, si exerseaza pe niste saltele, ca s-a inchis si acest bazin, iar despre bazinul de afara … v-a povestit campionul nostru olimpic.
Multa vreme am suferit teribil, am pus intrebari cand am auzit ca cineva ar dori sa lase tot sa se prabuseasca, special, pentru a construi niste blocuri acolo, dar pentru ca nu am adunat date care sa confirme zvonul, nu il consider o informatie. Apoi, mi-am intrebat colegii si prietenii care au ramas in domeniu, de ce este batjocorita in acest fel, cea mai veche si importanta baza de natatie? Adica, daca tot nu construiesti, de ce nu intretii ceva ce aveai deja? Nu stiu nici ei. Nu inteleg nici ei. De zeci de ani. Dar sper in continuare, ca poate odata cu semnalul de alarma tras de acest copil minune, pe numele lui David Popovici, o sa scriu si povestea renasterii locului copilariei noastre! Care sa devina locul amintirilor placute ale altor copii oarecare, din Iancului, Pantelimon, Bariera Vergului, Drumul Taberei etc, ai caror parinti nu au bani de piscine private… Si printre care ar putea fi o Carmen Bunaciu, o Camelia Potec, un David Popovici, un Robert Glinta, un Vlad Stancu…..
PS. Odata cu postarea mea de pe Instagram, nu vreti sa stiti cati oameni mi-au scris despre situatii similare din tara, unde centre cu traditie in natatie au ramas fara bazine … Si asa sta situatia, din pacate, si cu bazele sportive necesare altor sporturi. Altfel… Hai Romania! Ca ne place sa ne mandrim cu sportivii!
PPS. Si daca va intrebati ce faceam in costum popular, conduceam echipele “celor mari” la festivitati, pentru ca era un concurs international:) si noi eram gazde!", a scris Andreea Esca pe pagina sa de Facebook.
Dupa ce David Popovici s-a plans de conditiile pe care trebuie sa le indure sportivii romani la bazinele de inot, Andreea Esca a reactionat si ea dur pe pagina sa de socializare.
Vedeta a povestit cum arata bazinul de inot Lia Manoliu pe vremea cand ea se antrena aici si a facut remarci acide in ceea ce priveste delasarea autoritatilor.
Prezentatoarea TV a atras si ea atentia asupra starii de degradare a bazinelor de inot in care isi fac antrenamentele campionii nostri olimpici si a criticat dur modul in care acestea au fost lasate in paragina.
"Pentru ca David Popovici a redeschis acest subiect care este o rana deschisa, de zeci de ani, pentru multi dintre noi, as vrea sa va spun o poveste, acum, ca m-am mai calmat…
Acestia din poza suntem noi, prin 1980, o echipa de copii din zona bazinului 23 August, care invatam la Liceul Sportiv din capatul strazii Maior Coravu si facem inot. Copii din familii oarecare, din vremea comunismului. Pe mine, ai mei, m-au dat aici in clasa intai ( la fix 6 ani) desi stam in Soseaua Iancului si avem mai aproape de casa alte doua scoli generale, ca sa fac sport. Pentru a fi acceptata la inscriere, am luat cursuri de inot inainte, deoarece se da un test. Sunt cea mai scunda din clasa mea si mama spera ca inotul sa “ma lungeasca” iar tata, care inoata si acum regulat, la 86 de ani, considera ca un copil musai trebuie sa faca sport! Ca sa-l citez “ unul de vara si unul de iarna, neaparatJ”. Dimineata avem 4 ore de scoala si apoi antrenament. Toti purtam slip pentru ca suntem copii, habar nu avem ca exista costume de baie intregi pentru fete, trening are cine reuseste cumva sa faca rost, casca, la fel. Asa ca … fete, baieti, suntem tusi scurt, ca la armata. Cum e “bazinul nostru” ? Extraordinar de frumos! Cel putin pentru noi, care nu am fost in alte tari. Avem doua bazine de 50 m lungime, unul acoperit, si unul in aer liber. Cand suntem la interior, si mai vin parintii sa ne vada, stau cu nasul lipit de geam, iar noi tragem cu ochiul catre ei, iar cand avem concursuri afara, vara, agita entuziasmati cate un prosop din tribune si striga cat ii tin plamanii “haiiiiii”! In vestiare e mereu agitatie mare. Parinti, bunici, multi copii. Mereu contra cronometru. Si aici ��. Ne dezbracam, ne lasam hainele la vestiar, unde exista mereu o doamna garderobiera care are cheia vestiarului, si dupa ce trecem printr-un mic bazin, unde e apa cu dezinfectant, intram la treaba. Daca, dupa bazinul cu dezinfectant, facem stanga si nu dreapta, ajungem la bazinul pentru sarituri in apa. Mi-e frica de mor cand ii vad pe colegii de acolo care fac toate giumbuslucurile de sus de tot. Si am un gol in stomac cu gandul ca ar putea sa se loveasca de o platforma, in cadere. Am sarit si eu o data, acolo, cu mare frica. Asa ca admiratia pentru saritori este enorma.
Din holul mare, daca nu vii catre vestiare, poti merge catre sala de atletism. E o sala mare si bine echipata, unde toti incercam sa ne testam abilitatile. De la garduri, la saritura in nisip. Si chiar avem probe obligatorii in cadrul orelor de educatie fizica de la scoala. Iar intre holul mare si aceasta sala este cabinetul medical, unde ni se fac regulat teste si analize. Avem antrenori fermi si parinti care au incredere in ei si nu-si dau cu parerea, nefiind de specialitate. Ascultam fara sa comentam si executam. Mult, greu, repetitiv. Toti cu acelasi scop. Sa performam. Sa castigam. Sa fim primii. Cand iesim de la antrenamente facem dus, si ne asezam pe bancutele din vestiar sa ne uscam parul. Pentru ca deasupra bancilor sunt casti de uscat parul, multe, legate intre ele, din inox ceva.
Ne imbracam, ne mancam sandvisul de acasa si unii se intorc la ore, in functie de varsta. In weekend avem concursuri si suntem atat de fericiti cand castiga unul dintre noi, sau toata echipa. In vacante mergem in cantonamente. Chiar daca avem multe antrenamente, faptul ca suntem impreuna si ca avem si timp de joaca este minunat. Este viata noastra. Oamenii mari ne spun ca aceasta perioada va fi esentiala pentru cine vom deveni….
La aproape jumatate de secol de la povestea mea, copiii din gasca din imagine sunt toti bine. Diferenta e ca bazinul ( caruia s-a schimbat numele in Lia Manoliu) de la interior sta inchis de 6 ani ani, dupa ce, in paragina in care se afla, a mai inotat si un sobolan pe culoarul favoritilor. In baia din vestiar, ultima data cand am trecut pe acolo, dusurile erau smulse din pereti, iar cele care existau erau practic niste tevi fara cap. Despre toalete nu doresc sa povestesc, ca poate cititi la masa postarea mea. Cei de la sarituri in apa nu mai au in ce sari, si exerseaza pe niste saltele, ca s-a inchis si acest bazin, iar despre bazinul de afara … v-a povestit campionul nostru olimpic.
Multa vreme am suferit teribil, am pus intrebari cand am auzit ca cineva ar dori sa lase tot sa se prabuseasca, special, pentru a construi niste blocuri acolo, dar pentru ca nu am adunat date care sa confirme zvonul, nu il consider o informatie. Apoi, mi-am intrebat colegii si prietenii care au ramas in domeniu, de ce este batjocorita in acest fel, cea mai veche si importanta baza de natatie? Adica, daca tot nu construiesti, de ce nu intretii ceva ce aveai deja? Nu stiu nici ei. Nu inteleg nici ei. De zeci de ani. Dar sper in continuare, ca poate odata cu semnalul de alarma tras de acest copil minune, pe numele lui David Popovici, o sa scriu si povestea renasterii locului copilariei noastre! Care sa devina locul amintirilor placute ale altor copii oarecare, din Iancului, Pantelimon, Bariera Vergului, Drumul Taberei etc, ai caror parinti nu au bani de piscine private… Si printre care ar putea fi o Carmen Bunaciu, o Camelia Potec, un David Popovici, un Robert Glinta, un Vlad Stancu…..
PS. Odata cu postarea mea de pe Instagram, nu vreti sa stiti cati oameni mi-au scris despre situatii similare din tara, unde centre cu traditie in natatie au ramas fara bazine … Si asa sta situatia, din pacate, si cu bazele sportive necesare altor sporturi. Altfel… Hai Romania! Ca ne place sa ne mandrim cu sportivii!
PPS. Si daca va intrebati ce faceam in costum popular, conduceam echipele “celor mari” la festivitati, pentru ca era un concurs international:) si noi eram gazde!", a scris Andreea Esca pe pagina sa de Facebook.