Catinca Roman a marturisit de ce nu isi vizita mama des la azil: "Stiu ca o sa sochez"
Catinca Roman a vorbit recent despre motivul din cauza caruia nu si-a vizitat mama foarte des in perioada in care era internata la azilul din Snagov.
Sora Oanei Roman a facut dezvaluiri si despre sentimentele ciudate pe care le-a avut in noaptea in care Mioara Roman s-a stins din viata.
"Eu nu cred in chestii ezoterice, dar in noaptea cand a murit mama eram agitata si nu am putut dormi deloc. La fel si Calina. La 4 dimineata, cand mi-a scris Oana, eram perfect treaza. Ma asteptam, pentru ca mama nu era bine. Stiu ca o sa sochez acum, dar cumva m-am linistit, ca era foarte rau, se chinuia. Nu vad rostul unui astfel de chin. S-a stins in somn, de stop cardiac. Se vedea pe fata ei ca a murit linistita, impacata!“, a dezvaluit Catinca, in emisiunea Cristinei Siscanu, de la Metropola TV.
Catinca Roman a dat si detalii cutremuratoare despre ultimele luni din viata mamei sale. Ea a marturisit ca Mioara Roman ajunsese intr-o stare foarte grava si de foarte putine ori mai avea stari de luciditate in care putea sa o recunoasca sa ii pronunte numele.
„Ea a avut o boala pacatoasa, care iti schimba faciesul, atitudinea. Mai avea momente de luciditate, dar sa ne recunoasca, sa ne pronunte numele nu se mai intamplase de cateva luni bune. Foarte des s-a dus Oana la ea. Imi asum asta. Oana si mama erau foarte asemanatoare. Eu eram mai mult fata lui tata. Dupa ce a murit tata, eu am avut depresie. A fost ingrozitor. Eu, oricum, am un fond genetic depresiv, melancolic. Am facut si terapie. Caderea a fost dramatica. Am ajuns la medicatie, pe care o iau in continuare, mai scazuta insa acum.
Aveam o anxietate puternica si burnout. Eram pe mod supravietuire. Vreo 4-5 luni asa. Si mama, si tata au avut depresie, in continuare la noi sa ai depresie e o stigma. Lumea trebuie sa inteleaga ca se produce un dezechilibru chimic la nivelul creierului, nu poti sa te ridici singur, astea sunt baliverne. Sunt inca un pic confuza, nu-mi vine sa cred ca a murit! O sa urmeze toate etapele: de negare, de furie, de acceptare, o sa ma echilibrez la un moment dat. Nu stiu daca cred in viata de dupa moarte. Nu sunt o persoana credincioasa, bisericoasa. Nu cred in biserica, in ce a devenit ea. Nu mi-e frica de moarte, asa am fost mereu, mai fatalista. Mi-e teama de boala, de suferinta, de pierderea celor apropiati. Asta cred ca e cel mai groaznic lucru”, a mai spus Catinca.
Catinca Roman a vorbit recent despre motivul din cauza caruia nu si-a vizitat mama foarte des in perioada in care era internata la azilul din Snagov.
Sora Oanei Roman a facut dezvaluiri si despre sentimentele ciudate pe care le-a avut in noaptea in care Mioara Roman s-a stins din viata.
"Eu nu cred in chestii ezoterice, dar in noaptea cand a murit mama eram agitata si nu am putut dormi deloc. La fel si Calina. La 4 dimineata, cand mi-a scris Oana, eram perfect treaza. Ma asteptam, pentru ca mama nu era bine. Stiu ca o sa sochez acum, dar cumva m-am linistit, ca era foarte rau, se chinuia. Nu vad rostul unui astfel de chin. S-a stins in somn, de stop cardiac. Se vedea pe fata ei ca a murit linistita, impacata!“, a dezvaluit Catinca, in emisiunea Cristinei Siscanu, de la Metropola TV.
Catinca Roman a dat si detalii cutremuratoare despre ultimele luni din viata mamei sale. Ea a marturisit ca Mioara Roman ajunsese intr-o stare foarte grava si de foarte putine ori mai avea stari de luciditate in care putea sa o recunoasca sa ii pronunte numele.
„Ea a avut o boala pacatoasa, care iti schimba faciesul, atitudinea. Mai avea momente de luciditate, dar sa ne recunoasca, sa ne pronunte numele nu se mai intamplase de cateva luni bune. Foarte des s-a dus Oana la ea. Imi asum asta. Oana si mama erau foarte asemanatoare. Eu eram mai mult fata lui tata. Dupa ce a murit tata, eu am avut depresie. A fost ingrozitor. Eu, oricum, am un fond genetic depresiv, melancolic. Am facut si terapie. Caderea a fost dramatica. Am ajuns la medicatie, pe care o iau in continuare, mai scazuta insa acum.
Aveam o anxietate puternica si burnout. Eram pe mod supravietuire. Vreo 4-5 luni asa. Si mama, si tata au avut depresie, in continuare la noi sa ai depresie e o stigma. Lumea trebuie sa inteleaga ca se produce un dezechilibru chimic la nivelul creierului, nu poti sa te ridici singur, astea sunt baliverne.
Sunt inca un pic confuza, nu-mi vine sa cred ca a murit! O sa urmeze toate etapele: de negare, de furie, de acceptare, o sa ma echilibrez la un moment dat. Nu stiu daca cred in viata de dupa moarte. Nu sunt o persoana credincioasa, bisericoasa. Nu cred in biserica, in ce a devenit ea. Nu mi-e frica de moarte, asa am fost mereu, mai fatalista. Mi-e teama de boala, de suferinta, de pierderea celor apropiati. Asta cred ca e cel mai groaznic lucru”, a mai spus Catinca.