Copiii, la varsta mica, nu au simtul pericolului si sunt total dependenti de adulti, care trebuie sa cunoasca posibilele riscuri cat mai bine, pentru a preveni accidentele si a-i pune la adapost pe cei mici.
La copiii foarte mici, majoritatea accidentelor se datoreaza caderilor si loviturilor la cap. De aceea, parintii trebuie sa se asigure ca patul, caruciorul, sau locul in care sta copilul este bine inchis lateral sau este protejat cu perne sau pleduri. De la doi ani, copilul simte o puternica nevoie de a explora spatiul inconjurator. Nevoia de cunoastere se manifesta prin a trage lucrurile de pe masa, a rasturna, a deschide capacele cutiilor sau sertarele dulapurilor.
Parintii trebuie sa indeparteze orice lucru periculos care ar putea starni curiozitatea copilului (medicamente, detergenti, sticle sau borcane colorate) si sa lase la indemana copilului numai haine, hartii si alte lucruri inofensive. Atunci cand copilul incepe sa mearga mai bine, el descopera placerea vitezei si deliciul locurilor ascunse. Camerele pot fi eliberate de mobila care este in plus si astfel copilul are la dispozitie un spatiu in care sa se miste in voie, fara a se lovi de coltul mesei sau de alte mobile din jurul sau.
De la sase ani, dupa ce a terminat de explorat casa, copilul incepe sa descopere curtea, strada si vecinii. Parintii ar trebui sa-si indrepte atentia catre riscurile din spatiul exterior, inclusiv accidentele rutiere. Nu trebuie sa lase copilul nesupravegheat pe strada si nu trebuie trimis, inca, singur la cumparaturi.
Cum se evita sufocarile?
Nu dati copilului sub cinci ani niciun fel de aliment care poate fi aspirat in caile respiratorii (nuci, alune etc.). Alimentele sugarului trebuie sa fie bine tocate. Nu lasati copilul sa se joace sau sa alerge in timp ce mananca.
Caramelele sunt interzise la copilul mic. Evitati sa hraniti sugarul sau copilul mic culcat pe spate.
(Psiholog Mihaela Nicolaescu)
Citeste continuarea in Adevarul
10 Octombrie 2006