Ghimbirul, mai exact rizomul de ghimbir cu aspect de hrean banal, este o planta cunoscuta din timpuri stravechi, originara din India si adusa in Europa in perioada cruciadelor . Abia la inceputul anilor 1980 cercetatorii occidentali s-au preocupat cu seriozitate de virtutile terapeutice ale rizomului (radacina) de ghimbir. Ghimbirul a cucerit mai intai bucataria europeana, ca un condiment picant, apropiat de piper; apoi a patruns in cosmetica si mai nou este utilizat in scopuri terapeutice: rezolvarea unor probleme de digestie, rau de avion sau rau de mare; combaterea starilor de oboseala; circulatie sangvina periferica proasta (maini si picioare reci).
Gratie uleiului esential pe care il contine, rizomul de ghimbir emana o savoare de lamaie piperata si confera astfel caldura si personalitate parfumurilor.
Imediat ce ating pielea, moleculele aromatice de ghimbir sunt trimise direct creierului, gratie receptorilor senzoriali situati in cavitatea nazala. Ca in dopaj, radacina incalzeste meridianele de acupunctura. Astfel, pentru a ne relaxa, pentru a ne detensiona, cosmeticienii valorifica puterea uleiurilor esentiale din rizom in deodorante, creme si lotiuni hidratante pentru frictionarea zonelor unde se acumuleaza tensiuni negative tiampla, ceafa, incheieturi.
16 Aprilie 2007