In spatiul dintre Marea Neagra si Marea Caspica, acolo unde se presupune ca ar fi acostat Arca lui Noe, vinul exista de mii de ani. In Georgia moderna, pe Muntele Ararat, cel pe care s-a refugiat Noe, arheologii au gasit vase de lut in care se pastra vinul.
Acestea au mai mult de opt mii de ani. In antichitate, cea mai populara bautura era vinul. Mai mult, medicii considerau ca este mai sanatos chiar decat apa. Ei il recomandau ca antiseptic sau revitalizant. Viticultura a ajuns in Grecia in anul 2000 i. Hr. Romanii au imprumutat apoi multe dintre indeletnicirile grecilor. Una dintre acestea este si viticultura. Acest "imprumut" s-ar putea spune ca s-a facut "la pachet" cu un "bonus". Acest "bonus" era Zeul Vinului. Dyonisos al Greciei a devenit Bachus la Romani. Armata romana avea vinul propriu, care era pastrat cu mare evlavie si respect. Centurionii purtau o nuia de vita, ca semn al autoritatii.
Exista o poveste interesanta care relateaza descoperirea vinului. Se spune ca in Persia, dupa ce strugurii au fost storsi, mustul a fost dus in vase mari in pivnita regelui Djemshid. Mustul a inceput sa fermenteze si sclavii regelui, care beau in secret acel suc, au adormit intoxicati in pivnita. In timpul noptii, din suc s-a degajat dioxid de carbon, iar ei au murit. Astfel s-a crezut ca mustul devine otravitor dupa ce este pus la pastrat. De aceea, regele a depozitat separat ceea ce considera ca poate fi o noua otrava pentru prizonierii condamnati la moarte.
Peste putin timp, unul dintre sclavi a vrut sa se sinucida, a intrat in pivnita, a baut un pahar de suc fermentat si a asteptat. Cum semnele mortii nu se instalau, sclavul a mai luat un pahar. Acesta l-a facut sa se simta mai bine, iar la al treilea pahar a adormit. Dupa un somn de o zi si de o noapte s-a trezit revigorat. De aceasta intamplare a aflat si regele, a gustat si el vinul, i-a placut mult si l-a numit "medicamentul regelui".
Sursa: Jurnalul National